despre actul traducerii

Traducerea ca proces de comunicare
           
Traducătorul, înainte să devină un „scriitor” în sine, este, în primul rând, un individ care „poartă un mesaj”. În majoritatea cazurilor, traducerea este înțeleasă ca fiind procesul prin care un mesaj spus într-o anumită limbă este lingvistic transformat pentru a fi înțeles de cititorii limbii-țintă. Prin urmare, niciun proces de adaptare nu este necesar pentru traducător, a cărui muncă, în esență, constă în a purta mesajul scris de autorul original.
Toată lumea știe, de pildă, că traducerile legalizate lasă puțin loc pentru adaptare și rescriere. Același lucru se întâmplă când vine vorba de a traduce contracte de asigurări, probleme privind stilul nu sunt esemțiale pentru actul traducerii; ceea ce îi trebuie cititorului-țintă este un text tradus care este fidel textului-sursă în înțeles, indiferent de abilitățile stilistice ale traducătorului.
Totuși, într-un anumit număr de cazuri, traducătorul este pus față în față cu texte care vor fi folosite într-un proces de „comunicare activă”, iar impactul acestora deseori depinde de însăși frazarea textului-sursă. În aceste cazuri, traducătorul consideră deseori necesar să regândească frazarea originară, astfel încât, deopotrivă, să înțeleagă mai bine textul-sursă (asta apare și în texte tehnice) și să fie capabil să îl transpună în limba-țintă. Acesta este momentul în care traducătorul devine un element activ în lanțul comunicațional, momentul în care abilitățile sale comunicative sunt folosite pentru a potența efectul mesajului original.
Procesul traducerii aici devine dihotomic: mai întâi, traducătorul trebuie să găsească potențialele discrepanțe și erori în textul-sursă și să înțeleagă sensul pe care acestea intenționează să îl transmită. Pentru a face aceasta, traducătorul deseori trebuie să îl contacteze pe autorul textului de tradus (sau oricare altă persoană căreia îi este cunoscut conținutul textului) pentru a clarifica ambiguitățile pe care le întâlnește. În al doilea rând, odată ce această primă parte a muncii este finalizată, traducătorul va reformula structura textului-sursă pentru a formula mesajul echivalent în limba-țintă, astfel conferindu-i textului original valoare adăugată în termeni de frazare și de impact. Este important să accentuăm faptul că această sarcină va fi mereu purtată în cooperare cu autorul textului, astfel încât traducătorul poate fi sigur că mesajul tradus corespunde sensului pe care autorul a vrut, în primă instanță, să îl transmită; de ținut minte, traducătorul este, esențialmente, un transmițător de mesaj, nu un autor.
Pentru a oferi un exemplu al acestei valori adăugate prin munca traducătorului, o să luăm în considerare următorul fragment dintr-un discurs al unui funcționar public pentru o „Mairie” franțuzească (adică autoritatea locală ce se ocupă de serviciile publice în orașele franceze) cu ocazia vizitei partenerilor britanici ca parte a unei convenții bilaterale (aș fi putut, de asemenea, să aleg un excerpt dintr-o reclamă tradusă, de pildă, în care rescrierea făcută de traducător este, și ea, esențială). Această sarcină a însemnat mai mult decât traducerea informației dintr-o limbă în alta: a însemnat să se aibă în vizor modul de percepție al celui care folosește traducerea (în acest caz, interlocutorul care vorbește limba în cauză), adăugat la înțelegera ideilor ce urmează a fi transmise. Acest lucru contează, bineînțeles, prin faptul că un discurs, ca oricare alt text de comunicare directă, constă într-o dimensiune suplimentară ce se compară cu textele informative obișnuite: această dimensiune se poate referi la „orientarea către ascultător”. Normal, textul unui discurs nu are numai o dimensiune scrisă, o calitate aparținând și celorlalte  texte, indiferent de domeniu, dar și o dimensiune orală.  Fără doar și poate, această dimensiune dublă trebuie să fie luată în considerare de traducător în munca lui: mai mult decât este cazul cu alte tipuri de texte, trebuie să se țină cont mereu de punctul de vedere al lectorului/ ascultătorului.
Să luăm un fragment din discurs pentru a înțelege mai bine mai sus menționatul proces. O secțiune a textului spune: „Je me dis qu’il est bon aussi de formaliser de temps en temps ces rencontres pour créer une mémoire collective de nos correspondances”. O primă traducere în engleză ar da următorul text: „Simt că este util, din când în când, să ofer acestor întâlniri o expresie formală pentru a crea o memorie colectivă a corespondenței noastre”. Partea din urmă a acestei propoziții sună mai degrabă comic, iar lectorul/ ascultătorul va fi pus, probabil, în dificultate în momentul în care va încerca să înțeleagă ceea ce se spune. De aceea am considerat că textul-sursă are nevoie de o serie de clarificări: mai întâi, franțuzescul „mémoire collective” are o dimensiune istorică atașată acestuia, despre care am crezut de cuviință că nu este potrivită într-un text menit să ofere un mesaj pozitiv, orientat înspre viitor. În mintea majorității francezilor, colocativul „mémoire collective” aduce în discuție imagini ale celor două Războaie Mondiale și ale altor evenimente istorice vii, cum ar fi „Mai 68”, care, așa cum probabil că știți, a fost o perioadă agitată marcată în principal de prostestele studențești. În al doilea rând, termenul franțuzesc „correspondances” este folosit în mod inadecvat (după ce m-am consultat cu autorul textului, am aflat că însemna „toate reușitele mutuale ale partenerilor legați de semnarea acordului”.) Pe scurt, noțiunea generală oferită de textul francez este mai degrabă încețoșată, paseistă, iar autorul eșuează să își prezinte ideile într-o manieră persuasivă.
După ce am analizat aceste două inadvertențe cu ajutorul autorului, am dat următoarea traducere: „Simt că este util ca, din când în când, să le confer acestor întâlniri o expresie formală pentru a pune într-un istoric reușitele noastre mutuale pentru o cooperare viitoare mult mai reușită”. Această traducere adaptată este mult mai potrivită din două motive esențiale: clarifică mesajul original și, consecutiv, îi dă o mai mare forță în timp ce, de asemenea, îi conferă un sens pozitiv. În mod deliberat am ales să adaug „pentru o cooperare vitoare mult mai reușită” pentru a întări contingența mesajului, pe care originalul în franceză, evident, a eșuat să i-o transmită.
Făcând această alegere, am decis să iau parte în mod activ la procesul comunicațional dând mesajului o caracteristică în plus, care lipsea în textul-sursă: pur și simplu am ales să îmi consider munca drept un proces creativ cu cele mai bune intenții.
Să dăm alt exemplu din același text. Primul rând al ultimului paragraf începe cu următoarele cuvinte: „Nous souhaitons ce renforcement des échanges…”, i.e., literalmente, „Sprijinim intensificarea schimburilor…”. Prima oară când am citit acest rând, m-am gândit, ei bine, cine nu ar sprijini un proces de schimb pozitiv, fructuos? Pentru a evita obținerea unei aceleiași bizarerii în engleză, am ales să accentuez ideea de sprijin prin introducerea adverbului „pe deplin”, care, din nou, cauzează impactul pe deplin crescut  al mesajului. Traducerea editată, în cele din urmă, se citea astfel: „Sprijinim pe deplin ideea prin care schimburile ar trebui intensificate…”.
Așa cum arată cele două exemple, munca traducătorului deseori implică o întreagă muncă de creativitate, ca și un set variat de abilități comunicative. De asemenea, acest aspect al traducerii a fost subiectul unui articol scris de Steve Dyson, care a apărut în Traduire (2/96), revista Societății Franceze a Traducătorilor (Société Française des Traducteurs). Dyson denumește acest proces creativ „interlingual copywriting”[1] și îl definește drept „necesitate, acolo unde este cazul, de a oferi prioritate comunicativă efectivă în detrimentul fidelității față de original”.
Traducătorii profesioniști, în timp ce se gândesc serios la problemele mai sus menționate, ar trebui, totuși, să nu uite niciodată că majoritatea textelor de tradus nu necesită o „adaptare” sau „rescriere pentru cititor”; o înțelegere deplină a textului-sursă și o transpunere clară în limba-țintă, de obicei, se dovedesc a fi suficiente pentru a îi oferi clientului satisfacție și pentru a face munca traducătorului una, din punct de vedere intelectual, satisfăcătoare. În ceea ce privește abilitățile comunicative, creativitatea este foarte apreciată și oferă cel mai bun rezultat atunci când este folosită corespunzător.
Traucere de Florin Buzdugan,
autor: Frédéric Houbert


[1] Aproximativ, „copywriting interlingvistic” – n.tr.
Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: