Charles Bukowski, inedite

traduceri de Florin Buzdugan
 
prea aproape de abator

locuiesc prea aproape de abator.
ce credeai? sânge de argint
ca al lui Chatterton? întunecatele mele clipe
îmi oferă previziuni în ciuda lipsei de exercițiu.
aud crengile pocnind și rupându-se
ca ciorile într-o ceartă,
și-mi văd mama într-un coșciug
stând locului
tăcută stând locului
în timp ce-mi aprind o țigară
sau în timp ce beau un pahar cu apă
sau făcând ceva, orice, umilitor.
ce vrei?
că ar trebui să mă simt
umilit?
(verdele buruienilor în
soare
e tot ce avem
e tot ce într-adevăr avem.)
spun lăsați maimuțele să danseze,
lăsați maimuțele să danseze
în lumina lui Dumnezeu.
trăiesc prea aproape de
abator
și sunt bolnav
de prea mult bine.

 

un viitor parlamentar

la baia bărbaților la
hipodrom
un băiat de vreo
7 sau 8 ani
a ieșit din baie
și bărbatul
așteptându-l să iasă
(probabil tatăl
lui)
l-a întrebat,
„ce-ai făcut cu
programul curselor?
ți l-am dat să-l
ții la tine”.
„nu”, a zis băiatul,
„nu-l văzui! nu-l
am!”
au plecat
și au intrat în baie
pentru că era singura
disponibilă
și acolo
în veceu
era
programul.
am încercat să arunc la veceu
programul
dar a înotat
puțin în toaletă
și
acolo a rămas.
am ieșit de-
acolo și am găsit
un alt
closet liber.
acel băiat era pregătit
pentru viața ce urma să vină.
avea fără pic de dubiu
să fie un real succes
puțoiul ăla
mincinos

 

taurul

nu știam că
       Mexicanii
                                  fac asta:
taurul
a fost curajos
                   iar acum
     l-au târât   
                                           mort
în jurul ringului
           de
   coadă,
un taur curajos
       mort,
dar nu orice taur,
        acesta a fost un taur
                                 diferit,
și pentru mine
   o lecție specială
     învățată…
       și deși Brahms
și-a făcut Prima sonată furând cea de-a 9-a
                           a lui Beethoven
  și deși
taurul
era mort,
    capul lui și coarnele lui și
intestinele sale moarte,
  a fost mai bun decât
         Brahms,
                                 la fel de bun ca
         Beethoven,
și
     în timp ce ieșeam
         zgomotul și însemnătatea
         lui
se tot cățărau pe mâinile mele
și deși oamenii mă tot înghionteau și
mă călcau pe picioare
taurul a ars în mine
                lumânarea mea din
lumină;
târât de coadă
     nu avea de-a face cu nimic
     acum a scăpat de toate astea,
și jos prin acest lung tunel, înconjurat de
coate și picioare și ochi, m-am rugat pentru Tijuana,
și pentru taurul mort
       și om
și pentru mine,
 apele albastre calmante
bucurându-se de nodul durerii,
                 iar eu mi-am încleștat pumnii
         adânc în
buzunare, am căutat întunericul
și am mers mai departe.

 

lumina violet

văd pantofii cu toc
înalt și un trandafir alb ofilit
așezați pe tejghea
ca un pumn
încordat.
whisky-ul face inima să bată cu putere
dar cu siguranță nu ajută
creierul și nu-i așa că-i amuzant cum poate să te doară
doar sonda mortală a
existenței?
o văd pe
dansatoarea asta goală fugind de-a lungul
tejghelei
unduindu-și ceea ce ea crede că e
magic
cu toate acele fețe holbându-se
la ele de la băuturile
la suprapreț.
și eu? stând acolo? nu, zău,
chiar nu-mi păsa de
ea dar îmi place pulsul
muzicii monotone bubuind
în lumina violet, ceva
legat de toate asta: rar
m-am simțit așa de bine.
am urmărit-o, păpușa
violet atât de
tristă atât de ieftină atât de
tristă, nici gând să vrei să
să te culci cu ea sau chiar s-o auzi
vorbind, și totuși în acel loc de bețivi
ți-ar
plăcea să-i oferi inima ta
și să-i spui
atinge-o
dar apoi
dă-mi-o-napoi.
dansează atât de feroce
în lumina violet,
violetul uneori mă aduce într-o stare ciudată:
era o noapte
acum 30 de ani
eram beat, adevărat, era un
Cristos violet într-o cutie de sticlă
undeva lângă o bisericuță iar eu am
spart sticla, am călcat în picioare
sticla, apoi am întins mâna și l-am atins
pe Cristos dar
Era doar o păpușă și am auzit apoi
sirenele și am
luat-o la sănătoasa.
ei bine, mintea mea nu a mai fost la fel vreodată
de-atunci și scrisul ajută dar nu poți
scrie mereu, așa că dansatoarea nud(ă)
sparge acum ori-și-care bucată de inima mi-a mai rămas iar eu
nu știu de ce dar încep să dau bani
tuturor celor din bar, îi dau cinci dolari tipului
ăstuia, zece ăluia, mă gândesc, poate că-i va
aduce la înțelepciunea
tuturor lucrurilor de zi cu zi
dar ei nici măcar nu spun
„mulțam”, doar cred că-s vreun
prost.
directorul vine la mine și-mi spune
că am 86 de ani, îi înmânez o bancnotă de
douăzeci, o
ia.
doi prieteni
au stat la o masă
din spate, mă ajută să ies din
bar.
mi se pare foarte amuzantă
situația dar ei-s
nervoși:
unde ți-e mașina?
unde ți-e nenorocita de
mașină?
spun,
nu-ș.
al dracului de rău,
spun și
mă lasă stând singur pe treptele
unei case.
mi-aprind o țigară și fumez,
mă ridic și încep plimbarea
lungă, o plimbare pe care, sunt sigur, o voi face
timp de câteva
ore
ca să-mi găsesc mașina (experiență din trecut)
dar știu că atunci când o voi
găsi, graba
extazului va fi tot
ce-mi va trebui
și că voi fi atunci capabil
să-mi iau viața de la
capăt.
 
poemele se găsesc aici, purple glow, the bull, too close to the slaughterhouse, a future congressman 
Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: