Lionel Ray – poeme

traducere: Daniela Lupașcu

Lionel Ray, pseudonimul lui Robert Lorho, este născut pe 19 ianuarie 1935 în Mantes-la-Ville, poet și eseist francez. Publică texte sub numele său real, mai târziu Louis Aragon publică textele sale cele mai noi în  Les Lettres françaises (1970, 1971, 1972),
Lionel Ray a publicat numeroase cărți, mare parte a operei sale fiind publicată la prestigioasa editură Gallimard. În palmaresul acestuia se numără  prix Goncourt de la poésie (1995), le grand prix de la Société des gens de lettres, le grand prix de Poésie de la Ville de Lyon, prix Roger-Kowalski, prix de poésie Pierrette-Micheloud (2010), printre altele.
Pentru cunoscătorii de limbă franceză, o analiză a poeziei sale, și textele traduse de Daniela, găsiți aici, iar pe acest site găsiți o descriere a poetului în urma premierii sale în cadrul ediției a 13-a a International Poetry Festival “Ditët e Naimit”.
 
***
 
Poate că el se va întoarce
cu chipul neschimbat,
nu îl deranja!
Timpul, niciodată înspăimântat,
se imprimă.
De aceea muzica
spune mereu că o iubești
chiar dacă lumea este pustiită.
*
Pentru o clipă ai uitat denumirea
lucrurilor: noaptea este goală,
ora nu mai înseamnă această scriere
a nisipului și a păsărilor.
Pentru o clipă ai ieșit din
raza soarelui și ai intrat în
miezul nopții de neclintit, în pivnița
imposibilei nașteri
A lumii. Nu se vedea nici o
răsfrângere, nici o ființă, nici măcar
urma unui fir de iarbă sau vreun posibil
Nor, nici început nici sfârșit,
doar această măsură a in-
cognoscibilului și a unei absențe absolute.
 
*
Tu nu însemni nimic. Tot ce se-nvârte
în jurul tău, vorbe, case,
chipuri, se-nvârte în jurul unui centru
care nu există.
Locul tău este spre exterior
în noaptea oricărei limbi,
trăiești la extreme,
trup exilat, trup străin.
Asemenea unei orchestre ascunse, nu știi
ce instrumente răsună
în tine, corzi sau alămuri, harpe sau țimbale,
Acesta va fi pasul nopților care se imprimă
pe nisip și care se dizolvă
în memoria slabă.
            *
 
Așteptam la poarta orelor:
liniștea e atât de vastă.
ce au devenit aceste picături de apă
care alunecă printre pietre?
Ascultă la oglinda orelor goale
cum sună cifrele nopții,
nu este vocea unei persoane
ci a nisipului care se scurge.
Orele traversează întunericul,
călătoare apropiate, venite
din care cer, din care lume
În zadar? acum că nu ești decât
o vorbă străină
care trece?
 
          * 
 
Nu există iarnă
în lucruri,
nici zăbrele
nici cuvinte implacabile.
Nu există taină
în lapte, nu există
ceață în piatră,
nici zâmbet în mijlocul neliniștii.
Dar există pământuri îngropate
care renasc,
povești care circulă între
Trup și respirație,
așezări lirice între soare și ploaie
iar în ochii tăi timpul fertil.
           *
A schimba casa cu alte bagaje,
a schimba cerul pentru un castel fără vârstă,
a schimba respirația, picioarele, burta,
a deveni o bătaie de aripi de pasăre,
Savoarea aerului, bucuria drumului,
apa adâncă a unui puț, așezarea
sinceră care râde norului;
A schimba strada așa cum îți schimbi craniul,
a trece prin nechezatul cailor,
prin seva sicomorului și parfumul
fericit al pietrelor: a transforma
un somn ușor într-un trandafir înflorit
sau în îmbrățișarea unei priviri intense:
aceasta este arta absurdă a poeziei. 
Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: