Raluca Tănăsescu – Istoria traductologiei. Episodul 3

Raluca Tănăsescu este doctorand în traducere literară la Universitatea din Ottawa și traducătoarea a 11 volume de proză și a numeroase selecții de poezie. Proiectul său de cercetare – Songs of Globalization: Translating and the Power of Small Nations – testează ipoteza irelevanței dicotomiei cultură minoră vs. cultură majoră în traductologie.

Episodul 2 îl găsiți aici.

***

Episodul 3. Nida. Teoria polisistemelor literare. The Manipulation School.

Primele două episoade ale acestei foarte succinte treceri în revistă a celor mai importante teorii s-au ocupat, printre alții, de cei mai semnificativi poeticieni ai traducerii din secolul 20, teoreticieni care au promovat o poetică foarte clară, bazată pe tratamentul aplicat textului-sursă și pe oglindirea lui în traducere. Este vorba despre Walter Benjamin, Antoine Berman și Lawrence Venuti. Deși poetica lor înglobează și alte elemente în afară de text și limbă, acestea două au întâietate.

În același timp cu Antoine Berman, în anii ’80, Hans J. Vermeer începe să își pună o întrebare foarte valabilă: ce faci atunci când traduci într-un mod foarte fidel, însă cititorul nu înțelege? Dacă nu transmiți mesajul? Dacă nu poți percepe realitatea într-un mod obiectiv? Sau, mai degrabă, cât de obiectiv percepem noi, ca traducători, realitatea? Și realitatea cui? Sau, așa cum observase John Dryden: „O traducere fidelă este, într-adevăr, prea pedantă”. (Dryden 38) De aceea Vermeer aduce o abordare nouă: traducerea trebuie să țină cont de publicul căruia i se adresează în momentul în care este realizată/ publicată. O traducere a unui text din 1600 nu trebuie să sune în 2014 ca una realizată în secolul 18 — cu limitele de rigoare impuse de un text literar, bineînțeles.

Însă, înainte ca Vermeer să intre în scenă, mai trebuie menționate trei momente, toate tributare ideii de fidelitate în traducere, de echivalență, de relație de egalitate între segmentul A din textul-sursă și segmentul B din textul-țintă: Vinay și Dalbernet (și faimosul lor manual de stilistică comparativă: Stylistique comparée du français et de l’anglais), Georges Mounin (Les problèmes théoriques de la traduction) și Eugene Nida, considerat părintele echivalenței dinamice. Acești trei teoreticieni domină anii ’60–‘80, pentru a fi în cele din urmă demiși ca naivi și iluzorii de autori ca Snell-Hornby în anii ’90. Pentru că traducerea nu se limitează numai la text și la echivalență, așa cum vom vedea câteva paragrafe mai târziu.

Dintre cei de mai sus îl reținem pe Nida și Principiile echivalenței/ Principles of Correspondence, care își îndreaptă atenția pentru prima dată spre receptor. Lingvistul și specialistul în studii biblice Nida pornește de la observația că nu există două limbi identice; prin urmare, transferul nu poate fi total, chiar dacă efectul general al sursei este identic cu cel al traducerii. Pentru el, cel mai important lucru este să traduci pentru un public, în funcție de interesele cititorului, de aici rezultând două tipuri de echivalență/ traducere: formală (axată pe mesaj și pe transmiterea sensului în mod cât mai fidel) și dinamică (sinonimă cu o traducere fluentă, care sună natural, dar care să aibă același efect în cultura-țintă pe care l-a avut originalul în cultura-sursă. Nida nu încurajează schimbările de registru, anacronismele sau ambiguitățile, ci stilul, spiritul textului, aranjamentul simbolic al elementelor textului, precum și ajustările formale.

Deși autori ca Nida sunt încă foarte puternici în această perioadă, anii ’70 marchează cel mai important moment în istoria traductologiei: intrarea într-o nouă paradigmă, de data aceasta descriptivă (nu prescriptivă) și momentul de maximă glorie al funcționalismului, precum și începutul traductologiei ca știință academică. Teoria polisistemelor literare, promovată de Itamar Even-Zohar, își are rădăcinile în formalismul rus al lui Roman Jakobson sau Iuri Tynianov. Eseul lui, „The position of translated literature within the literary polysystem”, publicat în 1978 și catalogat de către Theo Hermans în volumul său, Manipulation of Literature, drept unul dintre eseurile care au marcat începutul acestei noi paradigme în traductologie, mută abordarea cercetătorilor de la normativ la descriptiv și privește traducerile ca făcând parte dintr-un polisistem dinamic și ierarhic. Cu alte cuvinte: într-un sistem literar puternic, traducerile vor avea o poziție periferică, în timp ce într-un sistem literar slab sau în formare, traducerile vor tinde să aibă o poziție centrală. Zohar semnalează rolul pe care traducerile îl joacă în formarea  literaturilor naționale, precum și nevoia de a studia traducerile ca pe un sistem de sine stătător, de vreme ce ele adoptă norme, comportamente și politici specifice. Ca rezultat al acestor dinamici, traducerile formează unul dintre cele mai dinamice sisteme, iar determinarea clară a rolului lor în polisistemul literar devine o necesitate. Cu toate acestea, astăzi lui Zohar i se reproșează lipsa oricărui fel de element ideologic, fie el politic, social sau literar.

Aceste aspecte sunt însă abordate în eseurile și volumele lui Gideon Toury, dintre care amintim „The Nature and Role of Norms in Translation”. Toury continuă lungul lanț al dihotomiilor care au marcat istoria disciplinei atunci când vorbește despre traduceri „adecvate” (prin comparație cu textul-sursă) vs. traduceri „acceptabile” (pentru publicul-țintă) și descrie ceea ce ar trebui să fie traducerea printr-un set de norme (care nu sunt reguli! Ci constrângeri determinate de momentul și cultura în care se face traducerea):

 „[…] the translation of general values or ideas shared by a community […] into performance instructions appropriate for and applicable to particular situations, specifying what is prescribed and forbidden as well as what is tolerated and permitted in a certain tolerable dimension.” (2012: 169)

Normele de traducere sunt organizate pe trei niveluri: norme preliminare, operaționale și profesionale. Acesta este începutul abordării funcționale în traductologie, potrivit căreia traducerea este privită sub aspect socio-cultural, în timp ce traducătorii încep a avea un rol social și formator.

            Trebuie să înțelegem că toate aceste teorii nu se întâmplă într-o ordine clar cronologică. Periodizarea în traductologie este foarte complicat de realizat. Ele se suprapun de cele mai multe ori, pentru că până în anii ’70 încă nu există traductologia ca disciplină academică de sine stătătoare. Toate așa-zisele teorii sunt, de fapt, rezultatul practicii de a traduce. Iar numele asociate cu aceste teorii nu sunt neapărat traductologi, ci lingviști, filosofi sau, pur și simplu, traducători. Ca să spunem lucrurilor pe nume, traductologia este rezultatul existenței foarte multor traduceri de calitate îndoielnică.

De aceea, la mijlocul anilor ’70, în plină schimbare și constituire a disciplinei, în timp ce apar primele influențe din partea sociologiei și a studiilor literare și, mai târziu, culturale, apare controversata și binecunoscuta teorie a filosofului George Steiner (After Babel, 1995), potrivit căreia traducerea este o activitate strict hermeneutică, „an interpretation of the source text that is at once profoundly sympathetic and violent, exploitive and ethically restorative”. (Venuti 2012:139) Decodarea textului presupune patru pași: încrederea în text (încrederea că există un motiv pentru care textul trebuie tradus), agresiunea (înțelegerea acelui text), întruparea (transformarea limbajului și a celorlalte elemente socio-culturale care îl însoțesc) și, în cele din urmă, restituirea (traducerea, recuperarea sensului).

            Întorcându-ne la Even Zohar, munca lui este continuată în traductologie de reprezentanții școlii de gândire numite The Manipulation School. Unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai acestei școli a fost André Lefevere, potrivit căruia traductologia trebuie să acorde o atenție mult mai mare efectelor culturale ale textului tradus. Potrivit lui Lefevere, traducerea este o refracție, adaptarea unei lucrări literare pentru un public diferit, cu intenția de a influența modul în care publicul respectiv citește textul pe care îl are în față.

 „Writers and their work are always understood and conceived against a certain background or, if you will, are refracted through a certain spectrum, just as their work itself can refract previous works through a certain spectrum.” (id. ibid.)

Refracția este cu atât mai mult ceea ce este, cu cât are loc prin intermediul judecății traducătorului, care duce un text literar din mediul său în alt mediu, într-o altă cultură, într-un alt sistem, sub influența unui număr de factori importanți, precum patronajul, ideologia sau poetica respectivului sistem. Pe lângă aceasta, traducerea este influențată de factori extra-literari, precum scandaluri care au avut loc în legătură cu originalul, diferite elemente biografice din viața autorului etc . — care toate par a fi fost ignorate de primii gânditori în ale traducerii. Deci de către traducători!

            Lefevere marchează un moment extrem de important în istoria traductologiei de dată mai recentă: the cultural turn — traducerea ca reprezentare a „celuilalt” (the other), influențată de paradigma studiilor culturale care își face, încet, dar sigur, simțită prezența în lumea academică. Aspecte legate de feminism, postcolonialism sau globalizare încep să apară tot mai mult în studiile legate de știința traducerii. Cele mai recente abordări sunt cele sociologice și etnografice, care văd traducerea și, mai ales, traducătorii ca făcând parte dintr-o rețea (cf. Bruno Latour & networking) ale cărei elemente se influențează unul pe celălalt, iar limbajul – ca pe o sursă de putere.

Nu ne vom opri acum asupra lor, din păcate. Însă ne putem întreba ce este, totuși, traducerea și poate vom și putea răspunde, fără pretenția de a fi exhaustivi. Pentru că, până la urmă, traducerea este la fel ca ceea ce descria Wittgenstein prin conceptul deschis de „joc de limbaj” — nu o poți cuprinde într-o definiție, pentru că este atât de multifațetată, încât scapă oricărei încercări de a o defini comprehensiv. Din ce am văzut până acum, traducerea înseamnă transfer lingvistic și cultural, echivalență, adaptare, manipulare, hermeneutică, dar și competență, fler, etică, și responsabilitate. Niciuna dintre aceste teorii nu este suficientă de una singură, iar un traducător adevărat trebuie să știe să le combine, să privească textul, co-textul și contextul din multiple unghiuri, dar și să păstreze echilibrul, rămânând fidel meșteșugului și cititorilor săi.

Surse:

Dryden, John (2012/1680). “From the Preface to Ovid’s Epistles.” In Lawrence Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 38-42). New York: Routledge.
Even-Zohar, Itamar (1992). “The Position of Translated Literature within the Literary Polysystem.” In Lawrence Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 162-167). New York: Routledge.
Lefevere, André (1982): “Mother Courage’s Cucumber: Text, System and Refraction in A Theory of Literature”. In Modern Language Studies, Vol. 12, No. 4, pp. 3-20.
Nida, Eugene (2000): “Principles of correspondence”. In Lawrence Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 126-140). New York: Routledge.
Steiner, George (2012): “The Hermeneutic Motion.” In Lawrence Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 156-161). New York: Routledge.
Toury, Gideon (1995): Descriptive Translation Studies and Beyond. Amsterdam, Philadelphia: John Benjamins.
____ (2012). “The Nature and Role of Norms in Translation.” In Lawrence Venuti (Ed.): The Translation Studies Reader (pp. 168-181). New York: Routledge.
Vermeer, Hans J. (2012): “Skopos and Commission in Translation Theory.” In Lawrence Venuti (Ed.), The Translation Studies Reader (pp. 191-202). New York: Routledge.
Vinay, Jean-Paul & Darbelnet, Jean (1967): Comparative Stylistics of French and English: A Methodology for Translation (J. M. Sager & M.-J. Hamel, Trans.), Amsterdam: John Benjamins, 1995.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: