Trei poeme de Kenneth Rexroth

Traducere: Radu Nițescu
Surse: aici și aici

***

Toamna în California

Toamna în California e un anotimp
Blînd și anonim, dealuri și văi
Devin inerte atunci, doar eucalipții
Verzi-fumurii, coniferele și stejarii se afundă cu totul
În ceață. Cîmpurile sunt arate, pustii, în așteptare;
Pășunile abrupte au urme adînci de vite;
Nu-s flori, iarba e sfărîmicioasă.
Toată noaptea trec păsări în lungul crestelor și-al coastei,
Murmurînd, mult deasupra, în aerul cald.
Numai pe pajiștile de la munte plopii tremurători
strălucesc ca peștișorii aurii cînd tulbură în viteză apa;
Numai în satele pustii frunzele
De plută coboară prin aerul încărcat cu fum.
Încă o dată hoinăresc prin seara caldă,
Chemînd inima să ordone și creierul rigid
Să izbucnească. Ar trebui să-mi stea mintea la visare, iubire, moarte,
La frumusețea rătăcită-n timp ca sîngele care se scurge,
La mine, singur în toată lumea, cu poze
Cu femei frumoase și constelații.
În loc de asta, aud ceasornicele din Barcelona bătînd în zori
Și fluieratul care anunță prînzul la Nanking.
Aud sus, în aer, huruitul, șfichiuitul
Avioanelor în luptă, grohăitul profund și reverberant
Al bombardamentului, zarva pripită
A antiaerienei.
În Nanking, chiar la prima bombă,
o fată tînără, subțire, cu fața rotundă, fuge în stradă,
Lăsîndu-și castronul cu orez să se verse și copiii să plîngă,
Și rămîne nemișcată, blestemînd în șoaptă, cu fața spre cer.
Deodată explodează ca o pungă cu apă,
Și apoi, pe măsură ce floarea de fum și praf se răspîndește,
Pereții o acoperă încet.
Aud vocile
A doi tovarăși, tinere, obosite și emoționate,
Într-o cameră încuiată, în Madrid. Au stat treji
Toată noaptea și-au vorbit despre păstrăvii din Pirinei,
Spinoza, nopțile bătrîne cu rumoare și sherry,
Femeile pe care se putea să le fi avut sau aproape avut,
Picasso, Velasquez, relativitate.
Lumina de la lumînări e roșiatică, dîre albastre apar
În crăpăturile obloanelor. Bombardamentul
Începe din nou de parcă nu s-ar fi oprit niciodată.
Vîntul dimineții e rece și plin de praf,
Permisiile li s-au terminat. Sunt trupe de șoc,
S-ar putea să nu se mai întîlnească. Lumina moartă cade
Într-un unghi impersonal pe uniformele peticite,
Pe copia cu urechi de măgar a Imperialismului lui Lenin,
Pe centura grea cu cartușe, pe toc și pe patul negru de revolver.
Luna răsare tîrziu peste Mt. Diablo,
Imensă, bombată, caldă; vîntul se stinge,
O ceață maronie se ridică spre golf din mlaștini,
Și deasupra strigătul păsărilor devine deodată
Puternic, aspru și tremurător.

Avantajele învățatului

Sunt un tip fără ambiții și
Cu prieteni puțini, absolut incapabil
Să-mi fac o viață, nu întineresc
Deloc, pe fugă de ruina completă.
Singur, prost îmbrăcat, ce contează?
La miezul nopții îmi prepar un ulcior
De vin alb, fiert, cu semințe de cardamom.
Într-o haină gri, ruptă, cu o beretă veche,
Stau în frig, scriu poeme
Și desenez nuduri pe marginile îndoite,
Regulînd nimfomanele de șaișpe ani
Care-mi bîntuie imaginația.

Scrisoare pentru William Carlos Williams

Dragă Bill,

Cînd scormonesc prin trecut după tine,
Uneori cred că ești ca
Sf. Francisc, a cărui carne a ieșit
Ca un nor vesel din el,
Și s-a unit cu fiecare îndrăgostit –
Măgari, flori, leproși, sori –
Dar mi se pare că ești mai mult ca
Fratele Juniper, care a suferit
Toate ofensele și gloriile
Rîzînd, ca un măscărici blajin.
Apari în Fioretti, pe undeva,
Pentru că ești un măscărici, Bill,
Ca Măscăriciul lui Yeats, termenul
de toată înțelepciunea și frumusețea.
Tu ești, de veghe în fața
Elenei, în toată înțelepciunea ei,
Ș-a lui Solomon, în toată gloria lui.

Ții minte, cu ani în urmă, cînd
Ți-am spus că ești primul
Mare poet Franciscan din
Evul Mediu încoace? Am tulburat
Cursul monoton al cinei.
Soția ta m-a crezut nebun.
Și totuși, așa e. Și ești și „pur”,
Un clasic adevărat, chiar dacă fără
Să strigi asta – destul de mult
ca fetele din Antologie.
Nu ca stridenta Sappho, care
De la atîta grandoare, trebuie
Să fi avut endometrioză,
Ca Anyte, care spune
Cît trebuie, delicat, încît
Mileniile să-și aducă aminte.

Păstrezi tu o tăcere teribilă,
Un fel de-a rămîne
Neclintit în fața lumii, cu
Rîurile ei murdare, cu pubelele,
Roabele roșii cu strat subțire de ploaie,
Prunele reci furate din frigider,
Și dantelele Reginei Ana, și ochii zilei,
Și mugurii verzi care crapă pe
Poteci noroioase, și burțile spoite
Cu bebeluși înăuntru, și Cortes
Și Malinche pe drumul pătat
De sînge, moartea lumii vegetale.

Astăzi, cînd presa e amețită
De palavragii, rămîi calm,
În fiecare an un vraf de tăcere,
Poeme care nu vor să spună nimic,
Ca liniștea lui George Fox,
Stînd neclintit sub norul
Tuturor ispitelor lumii,
Lîngă foc, în bucătărie,
În Valea Beavor. Și
Arhetipul, tăcerea lui
Hristos, cînd s-a oprit un timp
Îndelungat, apoi a spus „Tu zici așa.”

Acum, într-un poem recent, spui
„Eu, care sunt pe cale să mor.”
Poate e numai o marcă
Din clasici, dar mă face
Să mă cutremur. De unde-ți
Vin chestiile astea, Williams?
Ascultă aici. Va veni o zi
Cînd o femeie tînără se va plimba
Pe lîngă Rîul Williams cel limpede,
care curge printr-un peisaj
Idilic, ca-n Vești de Nicăieri.
Și le va spune copiilor
„Nu e frumos? A fost
Numit dup-un om care
S-a plimbat pe-aici demult, cînd se numea
Passaic și era jegărît, plin
De excrementele otrăvitoare
Ale oamenilor bolnavi și ale fabricilor.
A fost un om mare. A știut
Că era frumos atunci, chiar dacă
A fost singurul din vremea lui,
În Evul Întunecat. Și rîul
Frumos pe care l-a văzut
Încă-i curge prin vene, la fel ca
Prin ale noastre, și ni se scurge în ochi,
Și se scurge în timp, și ne face
Parte din curgere și parte din el.
Asta, copii, e ceea ce se cheamă
O relație sacramentală.
Și asta înseamnă un poet,
Copii, un om care creează
Relații sacramentale
Care nu au sfîrșit.

Cu dragoste și admirație,
Kenneth Rexroth

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: