3 poeme de Jack Gilbert

Poet: Jack Gilbert
Surse: 1, 2 și 3
Traducător: Florin Buzdugan

Jack Gilbert, născut în Pittsburgh, Pennsylvania, a fost un poet marcant al poeziei americane de dată recentă. Scriitura sa a fost premiată, printre altele, cu  premiul Stanley Kunitz, pentru Monolithos, sau 1962 Yale Series of Younger Poets Competition pentru Views of Jeopardy, fiind distins inclusiv cu Guggenheim Fellowship.

***

Noua mireasă aproape vizibilă în latină

Vrem să credem că ceea ce se întâmplă
în dormitorul întunecat este normal.
A pretinde că a fi în viață
este de la sine înțeles ține ușa închisă
împotriva întrebării dacă viermii, nematozii
și putreziciunea sunt de asemenea create în imaginea lui Dumnezeu.
Excesul nostru e măsurat, pasiunea noastră,
aproape deliberată. Pe măsură ce creștem,
din ce în ce mai mult iubim corespunzător.
Când Alicia s-a căsătorit, preotul
a oficiat Liturghia în engleză pentru că
era de înțeles. El a stat cu fața la noi
ca și cum eram prieteni. Ne-a pus să
ne adunăm în jurul altarului după aceea.
Ea a îmbrățișat și a sărutat pe fiecare în parte, până când a ajuns la mine.
Mireasa, proaspăt întoarsă de la Împărtășanie,
m-a sărutat profund folosindu-și limba,
soțul ei, la trei pași depărtare.
Marile portaluri ale cunoașterii
reciproce s-au închis pe veci. Eram inundat
de mărimea a ceea ce se terminase.
Dar era misterul căsătoriei
și măreția sa care m-au șocat,
au căzut pe mine ca un taur. Am simțit
mortalitatea amestecându-se cu fragranța
intimității mele cu ea. Diferența
dintre grădina corpului ei
și prezența ei era aceeași
distanță ca engleza clară a Liturghiei de
latina oarbă care ținea imensitățile.

După iubire

El urmărește muzica cu ochii închiși.
Auzind pianul ca un om mișcându-se
prin pădure gândind prin simțire.
Orchestra sus în copaci, inima dedesubt,
pas cu pas. Muzica grăbindu-se uneori,
dar mereu întorcându-se în liniște, ca omul
care-și amintește și speră. E un lucru în noi,
de obicei neobservat. Există într-un anume fel o plăcere
în pierdere. În tânjire. Durerea
mergând pe aici, pe acolo. Niciodată din nou.
Niciodată incorporat din nou. Iarăși niciodată-ul.
O frumusețe vibratorie în tăcere.
A fi fost. A fi avut. Și omul
cunoscându-se pe sine întreg va ajunge la capăt.

Iarnă în câmpurile nopții

Scoteam apă în această noapte
nepregătit atunci când am văzut luna
în găleata mea și am fost ispitit
de acei poeți chinezi
și durerea lor imaculată.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: