Roberto Saviano – proză

Roberto Saviano (n. 1979) este un scriitor și un jurnalist italian; articolele, cărțile și emisiunile sale folosesc stilul jurnalistic și narativ pentru a relata despre Camorra (o organizație napoletană puternică) și pentru a expune afacerile sale.
În cartea sa, Gomora, acesta expune afacerile pe care această organizație de tip Mafia le desfășoară în interiorul orașului Napoli; în urma publicării acestei cărți, Saviano a fost amenințat cu moartea de către organizație, însă prin atitudinea sa fermă autorul a fost lăudat de către mai mulți oameni de cultură, printre care și Umberto Eco.
Pentru această carte, Roberto Saviano a primit premiul PEN/Pinter.
Lectură plăcută.

Autor: Roberto Saviano
Traducător: Maria Voicu
Sursa (pp. 3-5)

 Gomora, Călătorie în imperiul economic și în lumea din vis a camorrei
„Portul”

Containerul se balansa în timp ce macaraua îl transporta pe navă.  Ca și cum ar fi plutit în aer, greiferul, mecanismul care atașează containerul de macara, nu reușea să-l stabilizeze. Trapele prost închise s-au deschis dintr-odată și a început să plouă cu zeci de trupuri. Păreau manechine. Dar capetele se spărgeau de pământ ca și cum ar fi fost cranii adevărate. Și chiar cranii erau. Din container cădeau bărbați și femei. Și câte un copil. Morți. Toți congelați, adunați unii peste alții. Îngrămădiți în rând, ca sardelele într-o conservă. Erau chinezii care nu mor niciodată. Nemuritorii care-și pasează actele de la unii la alții. Iată cum sfârșesc. În imaginația celor mai excentrici, aceste corpuri ajungeau gătite în restaurante, îngropate în șantierele din jurul fabricilor, aruncați în coșul Vezuviului. Ele erau acolo. Cădeau cu zecile din container, cu numele scrise pe cartonașe legate cu o sfoară în jurul gâtului. Toți puseseră bani deoparte pentru a fi îngropați în orașul lor din China. Li se reținea un procent din salariu, în schimbul căruia li se garanta o călătorie înapoi când mureau. Când mi-a povestit întâmplarea, macaragiul își pusese mâinile pe față și mă privea printre degete. Ca și cum masca aceea, cu mâinile pe față, i-ar fi dat mai mult curaj să povestească. Văzuse acele cadavre căzând și nu a avut nici măcar intenția să sune alarma, să anunțe pe cineva. A lăsat doar containerul la sol și zeci de persoane, apărute de nicăieri, au pus cadavrele înapoi și au curățat totul cu o pompă. Ăsta era mersul lucrurilor. Nu reușea să creadă, spera încă să fi fost o halucinație din cauza nenumăratelor ore suplimentare.  Și-a acoperit toată fața cu mâinile și a continuat să vorbească văitându-se, dar nu am mai reușit să înțeleg ce spune.

Tot ce există trebuie să treacă pe aici. Aici, prin portul Napoli. Nu există confecție, material, bucată de plastic, jucărie, ciocan, pantof, șurubelniță, șurub, joc video, sacou, pantalon, bormașină sau ceas care să nu treacă prin port. Portul Napoli este o gaură. Mare. Este punctul final din circuitul interminabil al mărfurilor. Navele sosesc, intră în golf, apropiindu-se de doc, ca puii de mamele lor, doar că ele nu aveau nevoie să sugă, ci, din contră, să fie mulse. Portul Napoli este gaura de pe hartă, de unde iese ceea ce se produce în China, adică Extremul Orient, așa cum se amuză editorialiștii să o numească. Extrem. Foarte îndepărtat. Aproape de neînchipuit. Închizând ochii, apar barba lui Marco Polo, un kimono și o lovitură cu piciorul, marca Bruce Lee, suspendată în aer. De fapt, acest Orient este mai legat de portul Napoli ca niciun alt loc. Aici Orientul nu are nimic de-a face cu extremul. Orientul extrem de apropiat, minimul Orient ar trebui definit. Tot ceea ce se produce în China se desface aici. Ca o găletușă plină cu apă care, răsturnată într-o gaură făcută în nisip, erodează mai mult, mărește, coboară în profunzime. Doar portul Napoli manipulează douăzeci la sută din valoarea importurilor textile din China, însă peste șaptezeci la sută din cantitatea de produse trece pe aici. E o particularitate greu de înțeles, dar mărfurile sunt vrăjite în mod excepțional, au capacitatea de a exista chiar dacă nu sunt, de a ajunge chiar dacă nu vin niciodată, să aibă un preț ridicat pentru client, chiar dacă sunt reduse, să aibă valoare scăzută pentru fix, deși este vorba de mărfuri scumpe. Textilele acoperă mai multe categorii în clasificarea mărfurilor și este de-ajuns o linie trasă pe avizul de însoțire ca TVA-ul și costurile să scadă simțitor. În liniștea găurii negre din port, structura moleculară a lucrurilor pare a se descompune, pentru a se recompune odată ieșite din perimetrul coastei. Marfa trebuie să iasă din port imediat. Totul se întâmplă într-un ritm atât de rapid, încât, în timp ce se desfășoară, a și dispărut. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum totul ar fi fost doar un gest. O călătorie inexistentă, o andocare fictivă, o navă fantomă, o încărcătură volatilă. Ca și cum n-ar fi fost niciodată. S-a evaporat. Marfa trebuie să ajungă în mâinile cumpărătorului fără a lăsa nicio urmă a traseului său, trebuie să ajungă în depozitele lui imediat, cât mai repede, înainte să se ajungă la timpul care ar permite un control. Tone de marfă se mișcă ca și cum ar fi un pachet timbrat, adus de poștaș la domiciliu.  Din cei 1.336.000 de metri pătrați ai portului Napoli, pe o distanță de 11,5 kilometri, timpul suferă dilatări unice. Operațiuni care s-ar desfășura într-o oră în exterior, în portul Napoli par să aibă loc în puțin peste un minut. Lentoarea proverbială care încetinește, în imaginarul general, orice gest al unui napoletan, aici se sparge, dispare, este renegată. Vama își activează propriul control, într-o dimensiune temporală în care mărfurile chinezești există în cantități incredibile. Nemilos de rapizi. Fiecare minut este omorât. Un măcel de minute, masacru de secunde răpite de documentație, presate de ambreiajele camioanelor, împinse de macarale, însoțite de stivuitoarele care distrug interiorul containerelor.

În portul Napoli operează cel mai mare armator al statului chinez, COSCO, care are în subordine a treia cea mai mare flotă a lumii și a luat în gestiune cel mai mare terminal pentru containere, făcând un parteneriat cu MSC[1], care posedă a doua cea mai mare flotă a lumii, cu sediul la Geneva. Elvețienii și chinezii s-au asociat și au decis să investească la Napoli cea mai mare parte a afacerilor lor. Aici dispun de peste nouă sute cincizeci de metri de cheiuri, o sută treizeci de mii de metri pătrați de terminale de container și treizeci de mii de metri pătrați externi, înglobând aproape în totalitate traficul în tranzit către Napoli. Ar trebui să căutăm adânc în propria imaginație pentru a înțelege cum imensitatea producției chineze se poate sprijini pe scările portului Napoli. Imaginea biblică ar fi cea mai potrivită[2], urechile acului seamănă cu portul și cămila care le traversează sunt navele. Prore care se încrucișează, șiruri indiene de nave cargo enorme care își așteaptă intrarea în afara golfului, în dezordinea de pupe care plutesc, fremătând în lentoarea lor de fier, metalică, de bolțuri, anunță intrarea lor în micul for napoletan. Ca un anus al mării care se tot mărește cu mari dureri ale sfincterului.

Și cu toate astea nu e așa. Deloc. Nicio falsă concluzie. Toate navele intră și ies în ordine normală sau cel puțin așa pare de pe uscat. Chiar dacă pe aici trec o sută cincizeci de mii containere. În port se ridică orașe întregi de marfă, pentru a fi apoi transportate de-aici. Calitatea portului este viteza, orice întârziere birocratică, orice control meticulos transformă ghepardul transporturilor într-o melc lent și greoi.

 ____________________

 [1]   MSC – Mediterranean Shipping Company, companie specializată în transportul containerelor pe toate continentele.

[2]        Referire la parabola biblică a cămilei care trece prin urechile acului,  Marcu 10, 23–25.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: