2 poeme de Daniel Borzutzky

Autor: Daniel Borzutzky
Traducător: Ioana Ungureanu
Surse: 1, 2

Lectură plăcută.

***

Cartea Egalității

Aici cititorii se adună ca să vadă cărțile cum mor. Mor subit, ca și cum ar fi aruncate dintr-un avion sau de parcă ar suferi un atac de cord spontan. Trăiesc și, apoi, deodată mor, iar cititorul care privește asta în momentul morții cărților este bombardat cu imagini înregistrate de fața rujată zâmbitoare a unei jurnaliste care a venit să facă un reportaj despre moartea cărților. Laptele a fost otrăvit și patruzeci și doi de bebeluși au murit, râde ea, în timp ce mângâie cenușa cărților moarte. Iar moartea celor patruzeci și doi de bebeluși e egală ca valoare cu moartea acestei cărți care este egală ca valoare cu bătrâna de nouăzeci de ani care s-a împușcat în timp ce șeriful aștepta la ușa ei cu un ordin de evacuare care este egal ca valoare cu colapsarea economiei globale care este egală cu militarii din țara XYZ care ocupă pământul vânătorilor seminomazi și al cultivatorilor de recolte care au trăit în pădurea tropicală locală timp de mii de ani. Cititorul deschide o carte moartă și găsește o cantitate infinită de cenușă arsă între coperte, iar când cenușa e luată pe sus de vânt, rujul spune că fiecare moarte din lume este egală cu fiecare altă moarte pe lume care este egală cu fiecare naștere din lume care este egală cu fiecare act de mutilare care este egal cu moartea junglei care este egal cu colapsul economiei globale; și, hei, uite acolo este o altă doamnă care cade pe geam; care arată egal cu poetul alungat din propria lui țară pentru cuvinte pe care le-a scris, dar care nu i-au aparținut și a căror moarte este aproape egală cu fata care a fost împușcată în autobuz în drum spre școală azi-dimineață care este aproape același lucru cu bărbosul al cărui cap a fost îndesat într-un sac în timp ce apa curgea pe el și el a murit pentru o secundă și a înviat și a vorbit și a tot vorbit, iar asta e egal cu steroidul injectat ilegal în brațul unui bărbat frumos care face patruzeci de milioane de dolari pe an pentru că-și injectează brațele cu steroizi ca să lovească mai abil o minge cu un băț de lemn, iar în cenușă vedem cea mai adevărată democrație care a existat vreodată: hei, uite, un bebeluș găsit într-o ghenă, cât de egală ești, spune rujul zâmbitor națiunii civilizate ai cărei cetățeni se plimbă pe străzile inundate, căutându-și casele, iar în cenușa cărții moarte străzile moarte sunt egale cu tulburările alimentare ale starurilor de cinema care sunt egale cu soldații morți care sunt egali cu tururile complete care sunt egale cu bomba lansată de țara ABC peste nunțile din satul țării XYZ care este egală cu pământul înghițindu-și și devorându-și toți străinii ceea ce este egal cu declinul alfabetizării în cea mai educată națiune a planetei. Nu există sfârșit în această carte. Nu există pauze între paragrafe ca să întrerupă rujul zâmbitor care continuă la nesfârșit șirul de cuvinte cenușii despre cum declarația de pace este egală cu reluarea războiului și cum corpurile care cad sunt egale cu păsările care se ridică și cum bomba din Turnul Eiffel este egală cu scumpirea gazului natural, și murmurele din noroi sunt egale cu murmurele costumelor scumpe ce cad din clădiri, iar astea sunt egale cu liniștea care omoară cu o singură respirație și răsfață viața cu o alta.

Scriitorii barbari

„Acesta este ultimul meu comunicat de pe planeta monștrilor.”
(Roberto Bolaño, Distant Star)

Când i-am văzut pe Scriitorii Barbari defecând pe manuscrisul
meu, am simțit o mare ușurare, un mare sentiment de fraternitate cu acești oameni care au iubit literatura destul cât să
o distrugă, și mi-am amintit de un poem pe care l-am scris mai demult, dar pe care
nu am avut niciodată curajul să-l public, despre un așa-zis poet care s-a căcat pe el într-o toaletă, numai ca să plutească pe spate în timp ce averse torențiale de putere umpleau vasul
și-l înecau. Am știut dintotdeauna de constipație că e esențială pentru
poezie, deși ceea ce nu am realizat, până de curând,
a fost faptul că poezia însăși e respingătoare. Cuvintele lăsate pe cont propriu sunt
destul de rele. Însă când puse alături de alte cuvinte, când formate
în strofe și rânduri ritmice: niciun alt act de creație nu este mai hidos. În saloane, i-am privit de multe ori, înainte să-mi vină rândul, pe poeții locali recitându-și versurile. Vorbesc
politicos, și cu eleganță, unui public care soarbe vin și chicotește la cuvintele care ies nu din gurile lor, ci din dosurile lor înfundate. Ce sfântă caterincă a literaturii!
Să fi văzut barbarii așa un spectacol,
niciun zid al teatrului n-ar fi rezistat șocului râsului lor. Nu,
poezia nu este ceea ce vreau. Ci numai defecație pe poezie.
Căci, după ani de umilire, am învățat în sfârșit că,
pentru a umaniza poeziile noastre, trebuie să ne căcăm pe ele. Trebuie să ne căcăm
liber, cu brațele ridicate, în timp ce detectivi în haine sport albastre ne verifică
fecalele pentru sustenabilitate, în timp ce se luptă
cu alți detectivi în haine sport și mai albastre care ne iau
scursurile poetice în laboratoarele lor pentru a căuta
demoni paraziți, sau diamante, depinde din ce unghi privești.
Ne mâzgălim versurile cu ceea ce curge din rănile noastre autoprovocate,
combinând sânge și cerneală în noi forme poetice de care să
ne frecăm fețele, cu care să mirosim mai bine dezgustătorii copii,
cu care să salivăm mai temeinic pe dezgustătorii copii; și, odată ce am
amestecat și salivat și aiurat, ne declarăm poeziile complete, numai bune
să ne ștergem la cur cu ele, înainte să le dăm spre
publicare. Ne ungem mașinile de scris cu puroi și spermă, și
pedepsim orice prost destul de nesimțit încât să se declare poet,
o ofensă pedepsită prin închiderea într-o cușcă
împrejurată de Scriitorii Barbari care-l scuipă
între ochi pe distinsul autor, cu mâinile legate la spate
ca nu cumva să-și curețe fața. Pentru că poezia e muncă grea! E
greu să creezi așa o jegoasă, infectă putreziciune.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: