Nikolai Gumiliov – proză

Autor: Nikolai Gumiliov

Traducător: Lupoaica de stepă

Sursa

Nikolai Gumilion (1886-1921) a fost un important scriitor rus, fondator al acmeismului, curent caracterizat de acuitatea efectului vizual, de intensitatea sentimentelor și de laconicitatea expresivă. A scris în special poezii cu teme exotice, de o excepțională bogăție coloristică.

***

În sus pe Nil

File din jurnal

9 mai

M-am săturat de Cairo, de soare, de indigeni, de europeni, de girafe împănate și de maimuțe rele. În fiecare noapte, îmi apare în vis altă țară, cunoscută și minunată, în fiecare noapte îmi amintesc clar ce am de făcut, dar, de-ndată ce mă trezesc, uit tot. Trec zilele, săptămânile, iar eu tot în Cairo mă aflu.

11 mai

Mâine se va hotărî totul. Astă-seară, am întâlnit la cina consulului francez un englez înalt cu ochi albaștri, copilăroși, a cărui linie a buzelor trăda aroganță. Mi s-a spus că este artist și că se îndreaptă spre izvoarele Nilului. Mi-am dat seama că știe multe încă de la prima vedere. Dacă, în general, secretul inteligenței se întâlnește la popoarele arienilor, atunci britanicii îl stăpânesc cel mai bine. L-am invitat la cafea, așteptând neliniștit să-mi răspundă. A făgăduit să vină.

12 mai

– O țigară, domnule Thierry?

– Mulțumesc, domnule Grant.

– Se zice că la izvoarele Nilului te apucă frisoanele și sunt țânțari.

– Da, dar mai sunt și crocodili sacri, o specie rară extraordinară, de culoarea smaraldului.

– Arabii sunt mai curioși decât negrii.

– Un derviș sărman mi-a povestit că în pădurile tropicale există un trib și mai puternic decât etiopienii înțelepți, aflat sub conducerea urmașului regelui-mag Baltazar.

– Asta este în genul romanelor lui Rider Haggard.

– Nici pe departe! Rider Haggard se mulțumea să întâlnească negustori de sclavi, pitici dibaci și fete frumoase cu pielea albă. Însă noi, oamenii anului 1906, noi suntem în căutarea misteriosului. Iar noi vom găsi tainele exact acolo unde Haggard nu ar vedea nimic în afară de un palmier uscat și o negresă suferindă.

– Dar unde-s oare aurul, purpura și luxul regilor negri?

– Vedeți dumneavoastră această monedă verde? Poate vă bucură; dar aceste perdele frumoase din mătase, acest covor din Persia antică, pe care, mai știți, s-or fi făcut farmecele zeităților solare, toate acestea îmi ascund într-o manieră prea iscusită plictiseala cruntă. Și mi se pare că, din clipă în clipă, și mărețele noastre clădiri se vor deschide printr-un căscat uriaș, de nestăvilit. Aș fi mâhnit dacă aș mai întâlni ceva asemănător în călătoria mea.

– Ce altceva se mai poate întâlni?

– Noi cunoștințe ce vor dezvălui cealaltă latură a tuturor lucrurilor. Găsiți-le, și veți fi surprins de cum ați putut crede că norul este un fenomen atmosferic, când acesta, de fapt, nu-i decât un fluture cu aripi stelate, din regatul primitivilor lui Giotto. Și o nucă de cocos vă va spune mai multe decât cărțile din lumea întreagă.

– Dacă îmi permiteți, domnule Thierry, voi veni cu dumneavoastră.

– În acest caz, domnule Grant, trebuie să vă grăbiți. Plec mâine, la revărsatul zorilor.

24 mai

Mergem de aproape două săptămâni, iar azi am coborât pe mal, în apropierea unei piramide mici, necunoscută turiștilor. În vecinătate nu era nici țipenie de om, astfel că am intrat în piramidă fără călăuză. Scara s-a răsucit, s-a ridicat, s-a lăsat în jos și, brusc, a sfârșit printr-o gaură înfricoșătoare, ademenitor de neagră. Domnul Thierry a dat leneș din umeri și a luat-o în sus, iar eu am legat frânghia de ieșindul stâncii și am început să cobor, ținând în mână torța de smoală, care scăpa scântei de foc în întuneric. Peste puțin timp am ajuns la baza umedă și crăpată a piramidei și, așezându-mă pe-o piatră, m-am uitat de jur-împrejur. Torța a luminat doar o parte a peșterii, tare veche, dar ciudat de familiară.

De undeva picura apă și resturi de mumii zăceau fărâmițate. Un șarpe mare, negru, fugi și se ascunse. „El n-a văzut niciodată soarele”, m-am gândit eu îngrijorat. O broască râioasă îngândurată a ieșit de sub o piatră și s-a văzut că a vrut să se apropie de mine. Dar lumina torței a speriat-o.

Dintr-o dată am devenit atât de trist, cum nu mai fusesem niciodată. Ca să-mi treacă, m-am apropiat de perete și am început să cercetez o inscripție hieroglifică aproape ștearsă. Fusese scrisă într-o egipteană foarte veche, mult mai veche decât papirusurile din Luvru. Doar la muzeul britanic am mai văzut litere ca acestea. Dar pesemne că binecuvântarea broaștei râioase îngândurate mi-a limpezit mintea, astfel încât am citit și am înțeles. Nu era vreo istorisire despre lupte antice, sau vreo rețetă de gătit a mumiilor. Acestea erau cuvinte pline de o ardoare dulce și amețitoare, care îmi ungeau sufletul și mi-l preschimbau, oferindu-mi noi orizonturi capabile să înțeleagă totul. Plângeam cu lacrimi de recunoștință și simțeam că lumea se schimbă. Un singur cuvânt și… un nou soare va porni la joc în azurul auriu și toate greșelile se vor preschimba în flori.

Torța a început să trosnească și să se stingă. Dar citisem destul. M-am ridicat și, prin ultima flamă a focului, am văzut din nou șarpele negru licărind neclar ca un avertisment, și niște litere sacre, tare mici.

L-am găsit cu ușurință pe domnul Thierry, care era prin apropiere, desenând leșul unui crocodil. La apropierea mea și-a ridicat privirea copilăroasă și ignorantă. Am zâmbit și i-am spus cuvântul meu secret pe care îl adusesem din inima piramidei. Soarele se rotea, începuse să sară, lăsându-se în abisuri ca o bilă neagră, iar în locul lui ardeau cuvintele: „N-ai terminat de citit, nefericitule, și tot ce ai spus este venin!”. Am fost cuprins de spaimă și, ca prin vis, am auzit o voce omenească îngrijorată: „S-a întâmplat ceva, domnule Grant?”

17 iunie

Trei săptămâni am fost țintuit la pat de frisoanele puternice ale Nilului și abia azi mă pot reapuca de jurnal. Domnul Thierry m-a adus înapoi în Cairo, purtându-mi de grijă ca unui copil. Dar pare-se că a bănuit ceva, pentru că, atunci când i-am spus că ar trebui să ne întoarcem la piramidă, a început să trăncănească despre neoplatonicieni și farmecele lor solare, iar la sfârșit mi-a spus, aproape cu seriozitate: „Feriți-vă de broaștele gânditoare!”.

De unde știa?

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: