poeme de Donald Justice

Donald Justice (1925-2004) a fost unul dintre poeții cei mai influenți și, aparent, tăcuți din secolul XX; maestru al formei și tehnicii poetice, Justice a fost asociat cu Iowa Writer’s Workshop, Justice a ajutat la formarea și ghidarea unei generații întregi de poeți.
Dintre premiile lui Donald Justice, amintim Lamont Poetry Prize pentru volumul The Summer Anniversaries (1960), premiul Pulitzer pentru Selected Poems (1979) și premiul Bollingen în 1991; alături de acestea și alte premii, Donald Justice a beneficiat și de o serie de granturi și burse acordate de prestigioase instituții culturale; a fost, de asemenea, membru al American Academy of Arts and Letters și Chancellor al Academy of American Poets.
(Informație preluată de pe Poetry Foundation.)

Poet: Donald Justice
Traducător: Florin Buzdugan
Sursa: 1, 2, 3.

Letargie

Îmi zâmbește
eu încă în halatul meu de baie.

Stă la mine în poală
Și nu mă lasă să mă ridic.

Acum îmi sărută ochii.
Brațe mă înconjoară, brațe

Palide, vânjoase.
Se pare că adorm

În sunetul unei povești
Citite mie.

Aceasta este povestea.
Săptămâni au trecut

De când mi-am ridicat mâna
Pentru a o lăsa jos.

Amintirea unei verande

Ce îmi amintesc
Este cum a început dangătul vântului
Să se agite
Când ea vorbea despre copilăria ei,

Ca și când numai
Moartea unui animal de companie, o pisică,
Îngropată cu flori,

A adus pe verandă
Murmurul furtunilor
Terminându-se de-a lungul
Întunecatului Atlantic.

Măcar am auzit
Începând sunetul –
O muzică ascuțită, descărnată –

Și în tăcerea adâncă
Sub toată amintirea
Oftatul ferigilor
Semiadormite în ghivecele lor.

Este o lumină aurie în unele tablouri vechi

1

Este o lumină aurie în unele tablouri vechi
Ce reprezintă difuzia luminii soarelui.
E ca fericirea, când suntem veseli.
Vine de peste tot și de nicăieri în același timp această lumină,
Iar săracii soldați tolăniți la picioarele crucii
Se bucură în mod egal de cruce.

2

Orfeu a ezitat lângă râul negru.
Cu atât de multe la care să se gândească, el a privit înapoi.
Credem că a cântat atunci, dar cântecul e pierdut.
Măcar a mai văzut încă o dată chipul celei iubite.
Cred că melodia a luat-o așa: O, prelungește
Acum durerea, dacă asta e tot ce trebuie prelungit.

3

Lumea este prăfuită, unchiule. Haide să muncim.
Într-o zi, boala va pieri de pe pământ de tot.
Livada va înflori; cineva va cânta la chitară.
Munca noastră va fi fost pe cât de temeinică, pe atât de curată și bună.
Iar tot ce vom fi îndurat prin existența noastră
Va fi uitat ca și când nicicând nu ar fi existat.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: