Alicia Ostriker (n. 1937) e o poetă americană. A publicat numeroase volume de poezie, cum ar fi The Book of Seventy (2009) sau No Heaven (2005), dar și volume de critică, de exemplu For the Love of God: The Bible as an Open Book (2009).
Poet: Alicia Ostriker
Traducător: Alina Caramarin
Surse: 1, 2, 3
***
Cântec
Unii susțin că originea cântecului
a fost un strigăt de război
unii spun că a fost o rimă
spunându-le fermierilor când să sădească și să culeagă
nu știu ei că primul cântec a fost un cântec de leagăn
smuls din somnul unei mame
spuse femeia bătrână
Un factor
semnificativ ce-mi aduce încântarea de a fi
vie în această primăvară
e cântecul păsării
care ca o mare plasă m-a capturat
ca pe o ploaie de diamante nu pot
s-o aud destul spuse laleaua
viață după viață
ne-am năpustit sus pe deal
eu și dragii mei frați
însetați de sânge
rostindu-ne
frumoasele cântece
spuse câinele
Ani
Te-am vrut mort și pe mine moartă,
Cum ar putea fi altfel.
Am pătruns în tine ca un hoț
Și tu ți-ai asmuțit câinii pe mine.
Ai fost un uragan pentru mine
Și un morman de bețe rupte
Pe care l-ar putea dărâma un copil.
Te-am cățărat ca pe un monument, gâfâind,
Pentru exercițiu și pentru priveliște,
Și m-am aplecat deasupra balustradei din vârf –
Puternic și cald, acel vânt de vară.
După naufragiu
Pierdută, în derivă, pe curent, cum soarele curge
Ca siropul, scufundându-se în după-amiază,
Pluta se leagănă la nesfârșit, se înclină, iar noi ne spunem:
Aici vom păstra funia, carnea uscată,
cuțitul
Setul medical, biscuiții și cana.
Vom împărți apa în mod corect și onest.
Picățele negre pe cer cauzează amețeală.
Cineva ridică o voce și spune: Ascultați, știm că
există pământ
Undeva, în vreo direcție. Trebuie s-o știm.
Și acolo e pământul, întrezărit, muntos, masiv
La orizont: acolo în mințile noastre. Apoi nimic,
În afară de frumusețea oceanului,
Nenumărate valuri ca vii, isterice capete,
Soarele din ce în ce mai magnific,
Un vânt de apus lovindu-ne. Cum stropii încep
Să ne acopere de sare, ne oprim din vorbit. Încercăm să ne-aducem aminte.