Paulo Leminski – poeme

Paulo Leminski (1944-1989) este o figură literalmente iconică (cel puțin prin mustață!) a literaturii braziliene contemporane, un autor și astăzi de cult printre mai tinerii poeți de limbă portugheză. A murit de ciroză înainte de apariția volumului La vie en close, scris în colaborare cu soția sa, poeta Alice Ruiz. Înainte de a publica volume, dobândise o oarecare notorietate ca poet de avangardă, dar a scris și versuri pentru cântecele mai multor interpreți MPB (inclusiv celebrii Caetano Veloso și Gilberto Gil), astfel încât a avut priză la nișa de contracultură, fără a face parte propriu-zis din mișcarea Tropicália sau din generația „poeților marginali” și a „poeziei de mimeograf” (deși primul său volum de poezie din 1976, quarenta clics em curitiba, este și el publicat în regim samizdat).

Este autorul unora dintre poate cele mai expresive poeme concrete făcute în Brazilia (fiind recuperate în volumul caprichos & relaxos din 1983), dar și al unui roman experimental numit Catatau (1975), care a inspirat un fel de ecranizare (lung-metrajul Ex-isto al regizorului Cao Guimarães) și care se situează explicit în tradiția lui Joyce (din Ulysses și Finnegans Wake) și a lui Guimarães Rosa (din Grande Sertão: Veredas). Spiritul său ludic oscilează însă între nonconvenționalism și asumarea formalismului (uneori) până la manierism. Chiar și textele sale mai accesibile abundă în aluzii și jocuri de cuvinte, astfel încât (se pare că) nu a fost tradus până acum decât în engleză și spaniolă (prin urmare, tratați traducerile de mai jos cu scepticism). Leminski mai cunoștea engleza, franceza, spaniola, greaca, latina și japoneza, era pasionat de haiku clasic și modern, dar și de… judo. A tradus din Petronius, Beckett, Jarry, Joyce, Yukio Mishima ș.a.

Poet: Paulo Leminski
Traducător: Yigru Zeltil
Sursa: Toda Poesia, Companhia das Letras, São Paulo, 2013, 413 p.

***

din patruzeci de clicuri în curitiba (1976)

***

Străzi pline de lume.
Ora șase.
Mâncare caldă.
Vase de bucătărie.

Am ezitat cu orele
înainte „să-mi omor animalul”*.
În sfârșit,
era un animal ca mine,
cu drepturi,
cu datorii.
Și, în primul rând,
incapabil de a omorî un animal
ca mine.

*„matar o bicho” (pt.) este o expresie din Angola
care înseamnă „a mânca micul-dejun” (n.tr.)

***

cine e viu
apare mereu
în momentul nepotrivit
pentru a spune prezent
acolo unde n-a fost strigat

din capricii și ireverențe (1983)

tatajoycelalucru

(Noapte. Joyce începe să scrie)
Madmanam eye! Light gone out!
(Se prăbușește pe hârtie)
Mustmakesomething! Reverythming!
(Își mușcă buzele și hohotește)
A poorirish is a writer mehrlichtsearching, yesterdaynighteternidades!
(Tunete. Fulgere iluminează încăperea. Joyce continuă)
Thomasmorrows? Horriver!
Nice and sweet – the speech of England, damnyou! Dont?
Must destroy it, just like a destroyer would do it yourself!
                Ca un vierme. Yes, I no.
Done to Ireland! What have they done! It will do.
Beforeblacksblanco, we are even, this very evening! Think is so.
My vengeance will be as big as say a country as big as say Brazil.
Someday my prince will come. Our prince:
Sebastião!
Arrise, Lewisrockandcarroll!
Waterrestrela, am I a dayer?
Just a wakewriter.

asasinul era scribul

Profesorul meu de analiză sintactică era un tip de subiect inexistent.
Un pleonasm, predicatul principal al vieții sale, regulat ca o paradigmă din prima conjugare.
Între o propoziție subordonată și un adjunct adverbial, el nu avea îndoieli: mereu găsea un mod asindetic de a ne tortura cu o apoziție.
S-a căsătorit cu o regentă.
A fost nefericit.
Era posesiv ca un pronume.
Iar ea era bitranzitivă.
A încercat să plece în E.A.U.
N-a fost să fie.
Au găsit un articol nedefinit în bagajele sale.
Interjecția mustății a declinat particule expletive, conector și agenți ai pasivei în tot acest timp.
Într-una din zile, l-am omorât cu un obiect direct în cap.

contranarcis

în mine
eu văd altul
și altul
și altul
în fine duzini
trenuri trecând
vagoane pline de oameni
sute
celălalt
care este în mine
ești tu
tu
și tu
așa cum
eu sunt în tine
eu sunt în el
în noi
doar când
suntem în noi
suntem în pace
chiar de vom fi singuri

***

patru zile fără să te văd
și nu te-ai schimbat deloc
lipsește zahărul din limonadă
am pierdut a mea înamorată
am înotat am înotat și n-am dat de nimic
mereu același poet de rahat
pierzându-și timpul cu omenirea

din distrași vom învinge (1987)

adminimister

Când misterul va veni,
mă va găsi deja dormind,
pe jumătate cu fața spre sâmbătă,
cealaltă jumătate spre duminică.
Nu va fi zgomot ori tăcere,
când misterul se va adânci.
Tăcerea este un lucru fără sens,
nu pot să nu observ.
Misterul – ceva, cred,
mai degrabă timp decât spațiu.
Când misterul se întoarce,
somnul meu să fie atât de adânc
că nici nu va fi spaimă în lume
care să mă poată suporta.
Miezul nopții, carte deschisă.
Fluturi și țânțari
se odihnesc în textul incert.
Să fie albul paginii
lumină care să pară obiect?
Cine știe mirosul negrului
care cade acolo ca un rest?
Sau să fi descoperit insectele
gradul lor de rudenie
cu literele alfabetului?

proem

Nu-i vers,
totul e proză,
pași de lumină
într-o oglindă,
vers, iluzie
optică,
verde,
roșu la semafor.
Lucru
făcut din briză,
amărăciune
și liniștire,
în interiorul
unui astfel de poem
ce poezie
s-ar depune?
Astăzi m-am trezit mai devreme
și, senin, am avut o idee clară.
Există doar un secret.
Totul-i în față.
din volumul postum La vie en close (1991, colaborare cu Alice Ruiz)

limitele lenei*

POEZIA: „words set to music” (Dante via Pound), „o călătorie în necunoscut” (Maiakovski), „miez și măduvă” (Ezra Pound), „limba inexprimabilului” (Goethe), „limbaj repliat spre propria sa materialitate” (Jakobson), „permanentă ezitare între sunet și sens” (Paul Valéry), „temei al ființării prin intermediul cuvântului” (Heidegger), „religia originală a umanității” (Novalis), „cele mai bune cuvinte în cea mai bună ordine” (Coleridge), „emoție retrăită în liniște” (Wordsworth), „știință și pasiune” (Alfred de Vigny), „se face cu vorbe, nu cu idei” (Mallarmé), „muzică făcută cu idei” (Ricardo Reis/Fernando Pessoa), „o veritabilă prefăcătorie”(Fernando Pessoa), „criticism of life” (Matthew Arnold), „cuvânt-lucru” (Sartre), „limbajul în stadiul de puritate sălbatică” (Octavio Paz), „poetry is to inspire” (Bob Dylan), „design al limbajului” (Décio Pignatari), „lo imposible hecho posibile” (García Lorca), „ceea ce se pierde în traducere” (Robert Frost), „libertatea limbajului meu” (Paulo Leminski)…

*Léu înseamnă lene, dar sintagma ao léu mai poate însemna și gol-pușcă (n.tr.)

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: