3 poeme de Gregory Corso

În continuare prezentăm textele câștigătoare din urma concursului de traducere organizat în perioada august-septembrie 2015.

Poet: Gregory Corso
Traducător: Iselin Pavel
Surse: 1, 2, 3

Cam… toată tărășenia
Am luat-o în sus pe șase rânduri de scări alergând
către cămăruța mea mobilată
am deschis geamul
și-am început să arunc afară
cele mai importante lucruri din viață.
Primul care s-a dus, Adevărul, turnând ca un trădător:
„Nu! O să spun chestii groaznice despre tine!”
„A, da? Ei bine, n-am nimic de ascuns… AFARĂ!”
Apoi a zburat Dumnezeu, încruntându-se și tremurând de mirare:
„Nu e vina mea! Nu eu sunt cauza tuturor lucrurilor!” „AFARĂ!”
Apoi Iubirea, încercând să mă mituiască:
„N-o să cunoști niciodată impotența!
Toate fetele de pe coperte Vogue, toate, ale tale!”
I-am împins curul ăla gras afară și am zbierat:
„Mereu o sfârșești cu un fâs!”
Am luat de pe jos Credința Nădejdea Mila
toate trei agățate una de alta:
„Fără noi sigur o să mori!”
„Cu voi înnebunesc! Pa!”

Apoi, Frumusețea… ah, Frumusețea —
Cum o duceam spre fereastră
i-am zis: „Pe tine te-am iubit cel mai mult în viață
…dar tu ești o criminală; Frumusețea ucide!”
Nevrând de fapt să o scap
am fugit pe scări una-două
ajungând la timp ca s-o prind
„M-ai salvat!” s-a smiorcăit
Am lăsat-o jos și i-am zis: „Pleacă.”

Am urcat la loc cele șase rânduri de scări
după bani
nu erau bani de aruncat.
Ce mai rămăsese în cameră era Moartea
ascunsă sub chiuveta de la bucătărie:
„Nu sunt adevărată!” A zbierat
„Sunt doar un zvon pe care viața l-a răspândit…”
Râzând am aruncat-o, cu chiuvetă cu tot
și dintr-o dată mi-am dat seama
că doar Umorul mai rămăsese —
Tot ce-am putut să fac cu Umorul a fost să-i zic:
„Sari pe geam și ia-l cu tine!”

Înscris în ajunul celei de-a 32-a aniversări
un poem lent profund spontan
Am 32 de ani
și în cele din urmă arăt de vârsta mea, dacă nu mai bătrân.
E oare un chip bun, ce nu mai e al unui băiețandru?
Pare mai gras. Iar părul meu,
a-ncetat să mai fie creț. Oare am nasul mare?
Buzele sunt la fel.
Iar ochii, ah, ochii întotdeauna arată mai bine cu timpul.
32 și n-am nevastă, copil; doare să n-ai un copil,
dar e vreme berechet.
Nu mă mai port prostește.
Și din cauza asta, tre’ să aud de la așa-ziși prieteni:
„Te-ai schimbat. Altădată erai așa nebun așa de grozav”
Nu se simt bine în preajma mea când sunt serios.
Să se ducă la Radio City Music Hall.
32; am văzut toată Europa, am întâlnit milioane de oameni; am fost nemaipomenit pentru unii, îngrozitor pentru alții.
Îmi amintesc cel de-al 31-lea an al meu, când am urlat:
„Când mă gândesc că s-ar putea să trebuiască să rezist încă 31 de ani!”
Anul ăsta nu mă simt așa.
Simt că vreau să fiu înțelept cu păr alb într-o bibliotecă înaltă
într-un jilț adânc lângă un șemineu.
Încă un an în care n-am mai furat.
8 ani deja și n-am furat nimic!
M-am lăsat de furat!
Dar încă mai mint câteodată,
și încă sunt nerușinat deși mă rușinez când e vorba
să cer bani.
32 de ani și patru dure reale amuzante triste proaste minunate
cărți de poezie
— lumea îmi datorează un milion de dolari.
Cred că am avut parte de 32 de ani destul de ciudați.
Și n-a fost după mine, absolut nimic.
N-am avut de ales între două drumuri; dacă aș fi avut,
nu mă îndoiesc că le-aș fi ales pe amândouă.
Îmi place să cred că soarta a vrut ca eu să fiu mesagerul.
Cheia e, poate, în manifestul meu evident:
„Sunt un bun exemplu că există chestia aia numită suflet.”
Iubesc poezia deoarece mă face iubesc
și îmi arată viața.
Și dintre toate focurile ce mor în mine,
e unul arde ca soarele;
poate că nu îmi luminează viața personală,
întovărășirea cu oamenii
sau purtarea mea față de societate,
dar îmi spune că sufletul meu are o umbră.

Transformare & Scăpare
1
Am ajuns în rai și era siropos.
Dulce până la îngrețoșare.
Substanțe scârboase lipite de genunchii mei.
Din toată mâzga, Sfântul Mihail era cel mai lipicios.
L-am apucat și mi l-am lipit pe cap.
L-am găsit pe Domnul o gigantică hârtie de muște.
M-am ferit din calea lui.
Am mers pe unde totul mirosea a ciocolată arsă.
Între timp, Sfântul Mihail își vedea de treabă cu sabia
ciopârțindu-mi părul.
L-am găsit pe Dante stând gol într-o bulă de miere.
Urși îi lingeau pulpele.
I-am șterpelit sabia Sfântului Mihail
și m-am retras într-un mare adeziv circular.
Torsul meu a dat peste un echilibru elastic.
Ca și când ar fi fost tras din praștie
torsul meu zbârnâi pe lângă Dumnezeul hârtie de muște
Picioarele mi s-au afundat într-o băltoacă de neimaginat.
Capul, deși îngreunat de greutatea Sfântului Mihail,
nu a căzut.
Vinișoare fine de gumă multicoloră
îl țineau suspendat acolo.
Sufletul mi s-a oprit lângă torsul prins în laț.
Am înghiontit! Am smucit! L-am rostogolit de la stânga la dreapta!
S-a învinețit! S-a înmuiat! Nu se putea elibera!
Chinul de o Veșnicie!
O Veșnicie de ghionturi! de smucituri!
Întors la capul meu,
Sfântul Mihail îmi sorbise creierii până la ultima picătură!
Tigva!
Tigva mea!
Singura tigvă din rai!
M-am îndreptat spre picioarele mele.
Sfântul Petru își lustruia sandalele cu genunchii mei!
Am sărit să-l înhaț!
L-am bumbăcit cu fața în zahăr în miere în marmeladă!
Am fugit cărându-mi la fiecare subțioară picioarele!
Poliția raiului îmi sufla în ceafă!
M-am ascuns în dumicatul Sfântului Francisc.
Răsuflând cu greu în dulceața gentileții sale
am plâns, dezmierdându-mi picioarele intimidate.

2
M-au prins.
Mi-au luat picioarele.
M-au condamnat în bolta unui măgar.
Închisoarea unei Veșnicii!
O Veșnicie de muncă! de nechezaturi!
Împovărat cu veșmintele soioase ale sfinților
Am urzit scăparea.
Smulgând fiolelor doza zilnică.
am urzit scăparea.
Am urzit să urc munți imposibili.
Am urzit sub biciul Fecioarei.
Am urzit pe muzica desfătării celeste.
Am urzit pe muzica pământului,
a bocetului pruncilor,
a gemetelor bărbaților,
a bufniturilor coșciugelor.
Am urzit scăparea.
Dumnezeu avea treabă mutând sferele dintr-o mână în alta.
Venise vremea.
Mi-am pocnit fălcile.
Mi-am rupt picioarele.
M-am încovoiat tuflit pe burtă pe plug
pe furcă
pe coasă.
Sufletul mi s-a scurs prin răni.
Un suflet întreg s-a făcut băltoacă.
M-am ridicat din leșul chinului meu.
Am stat pe malul raiului.
Și jur că Vastul Ținut chiar s-a zguduit
când am căzut, liber.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: