texticule de Marcel Duchamp

Traducător: Yigru Zeltil
Sursa: Salt Seller: The Essential Writings of Marcel Duchamp, edited by Michel Sanouillet and Elmer Peterson, Thames and Hudson, 1975

Marcel Duchamp (1887-1968) nu mai este doar un reprezentant între alții al mișcării DADA (care continuă să fie pentru unii o curiozitate, nu un reper), ci o „fântână a tinereții” și o sursă de paradoxală idolatrie pentru ceea ce înseamnă sistemul „artei contemporane”. Criticii, curatorii, istoricii sau chiar artiștii care nu se raportează într-un fel sau altul la „modelul” Duchamp (cel al artistului care demistifică „Arta”, care o „deconstruiește”) și la „readymade” nu mai/de-abia mai „există”, adică nu sunt vizibili pentru „lumea artei”, iar cei care reacționează la această stare „decadentă”, pentru a restaura prestigiul vechilor criterii, „atentează” la Duchamp și la succesorii săi „canonici”, atâta doar că eșuează în șablonul reacțiilor conservatoare. Mai interesante sunt reacțiile celor ce au și punctat oprimarea justificată de pionieratul lui Duchamp, cum ar fi cea a lui Eric Wayne – un „pictor digital” desprins din zona „stuckismului” –, care consideră abuzivă narațiunea prin care arta conceptuală a „înlocuit” arta „vizuală” și că ar trebui considerată o categorie distinctă a creativității (idee de transdisciplinaritatea căreia i-ar subscrie – chiar dacă de pe o poziție de putere – Kenneth Goldsmith).

*

Cert este că „readymade”-ul lui Duchamp a avut o carieră mai lungă și mai semnificativă decât genul de text-colaj pe care l-a lansat Tristan Tzara. Desigur, pe seama ambelor noțiuni s-au scris tomuri întregi despre cum au fost astfel rediscutate noțiunea de „Artă”, de „Autor”, de „operă de artă”, dar „poemul dadaist” a rămas în posteritate și ca un simplu joc, în timp ce „readymade”-ul – prin însuși faptul că este o critică a instituției artei – a putut întări însăși instituția artei (din ce în ce mai puternică pe măsură ce și-a dezvoltat un metadiscurs definitoriu). Gestul lui Duchamp de a selecta un obiect oarecare (ce provoacă „indiferență” d.p.d.v. estetic), expunându-l drept artă, a fost recuperat ca un gest emancipator: el e cel care a pregătit transformarea actuală a artistului într-un curator, critic și teoretician multidiscplinar. Prin „readymade” a fost fondată o „tradiție”, ultima pe care o mai resimțim drept „nouă” sau măcar „contemporană”. Ce se întâmplă când aducem „readymade”-ul în cadrul literaturii?

Duchamp însuși a publicat un text de tip „readymade” (Bărbați în fața oglinzii, prezent și în selecția de mai jos), dar nu în asta constă importanța „scrierilor” sale. Geneza lingvistică a unei părți semnificative din opera sa obiectuală, forma textuală în care au fost prezentate unele „readymade”-uri („Readymade Reciproc = Folosește un Rembrandt pe post de masă de călcat”, Duchamp 1989, p. 32), interviurile, textele eseistice și nenumăratele portrete scrise despre artiști, jocurile de cuvinte pe care le-a atribuit alter-ego-ului său feminin (Rrose Sélavy, „imortalizată” într-o fotografie de Man Ray), cele câteva texte stranii pe care le-a răzlețit prin varii publicații – toate acestea sunt motive pentru care latura aceasta a lui Duchamp, deși mai puțin frecventată, este considerată și ea importantă. Craig Dworkin și Kenneth Goldsmith vor include și ei două fragmente din „Vălul miresei” (care cuprinde instrucțiunile pentru „Mireasa dezgolită de chiar celibatarii săi” și diverse alte note-concept) în Against Expression: An Anthology of Conceptual Writing. Sunt destule aspecte ale textelor lui Duchamp care au fost (și se pot dovedi și în continuare) „fertile” pentru scriitorii conceptualiști recenți, aspecte asupra cărora voi reveni în viitorul apropiat.

Mesaj pentru André Breton

mesaj.png

[Paris 17 ianuarie 1941/Mary și cu mine/puțin/am primit(vești/de la) tine/Eu (lucrez) la cutia mea care/va fi gata/Dacă ajungi la New York găsește-mi o/misiune artistică (sic) ca să petrec/niște timp pe-acolo/și toate celelalte/de la [noi] amândoi la voi doi/M Duchamp]

[View, nr. 7-8, oct.-noiembrie 1941. Se pare că a fost singurul bilet de acest gen permis de către autorități în 1941. Orașul era sub ocupație nazistă.]

Întâlnirea de duminică, 6 februarie 1916[, la 1:45 PM]

t2

[Acest text dactilografiat pe patru cartonașe se află în colecția Arensberg de la Philadelphia Museum of Art. A fost publicat în Minotaure, nr. 10, iarna 1937, Paris. Prima secțiune a fost retipărită la un moment dat cu indicația „Va urma”. O variantă a ultimei secțiuni există într-un alt manuscris. Se pare că la baza celor patru fascicule s-ar afla niște enunțuri „normale” – probabil legate de afaceri și economie –, în care Duchamp a modificat și schimbat treptat sintagmele, creând un text care să poată fi citit „fără niciun ecou al lumii materiale”.]

SUBcenZURĂ
(RErePROȘ)

ss (2015-12-05 at 11.19.54)

[L’usage de la parole, nr. 1, Paris, decembrie 1939, p. 16.]

Bărbați în fața oglinzii

Adeseori, oglinda îi întemnițează și îi ține închiși. Ei stau fascinați în față. Ei sunt absorbiți, separați de realitate și singuri cu viciul lor cel mai de preț, vanitatea. Oricât de bucuroși ar răspândi tuturor celelalte vicii, ei o țin pe aceasta secretă și o reneagă chiar în fața prietenilor cei mai intimi.

Iată cum stau și se uită fix la peisajul pe care îl reprezintă ei înșiși, munții nasurilor, defileurile și ondulațiile umerilor, mâinilor și pielii lor, cu care anii i-au obișnuit așa de mult, că ei deja nu mai știu cum au evoluat; și multitudinea de păduri primitive a părului lor. Ei meditează, ei sunt mulțumiți, ei încearcă să se cuprindă ca un întreg. Femeile i-au învățat că puterea nu izbutește. Femeile le-au spus ce este atractiv în ei, ei ai uitat; dar acum ei se adună laolaltă ca un mozaic din ce le-a plăcut femeilor. Doar bărbații chipeși sunt siguri pe ei, dar bărbații chipeși nu sunt dotați pentru iubire: ei se întreabă și în ultimul moment dacă li se potrivește. Dotate pentru iubire sunt marile lucruri urâte, care își poartă cu mândrie fețele ca o mască. Marii taciturni, care ascund în spatele tăcerii lor multe sau nimic.

Mâini subțiri cu degete lungi sau scurte, care țin cu toată puterea. Ceafa unui gât care se înalță abrupt pentru a se pierde la marginea pădurii părului, curbura delicată a pielii din spatele unei urechi, scoica misterioasă a ombilicului, pietrișul plat al rotulelor, articulațiile gleznelor, pe care mâna o acoperă pentru a le opri din săritură – și dincolo de regiunile mai îndepărtate și încă necunoscute ale corpului, mai vechi decât el, mult mai ponosite, deschise tuturor întâmplărilor: fața aceasta, mereu această față pe care o știu atât de bine. Oglinda se uită la ei. Ei se adună. Cu grijă, ca și cum și-ar lega o cravată, ei își compun trăsăturile. Insolenți, serioși și conștienți de înfățișarea lor, ei se întorc ca să privească în față lumea.

Rrose Sélavy

[Publicat de Man Ray într-un album de fotografii din 1934, acest text ar fi fost scris în germană de o prietenă a lui Man Ray, L.D., și tradus ulterior de Duchamp, care a semnat textul cu heteronimul său feminin. Textul este clasificat drept „readymade” în mod convențional, dar David Hopkins consideră că vocea auctorială s-ar apropia mult de cea a lui Duchamp însuși. Mai toate celelalte texte semnate Rrose Sélavy sunt fraze-calambur scrise în franceză, unele dintre ele prezente în filmul Anemic Cinema.]

din VĂLUL MIRESEI

[Așa-numitul ciclu Vălul miresei, care constituie notele pentru Mireasa dezgolită de chiar celibatarii săi, este format din cinci componente: „Cutia din 1914”, așa-numita „cutie verde” din 1934 (cutie pe care este scris titlul tabloului în franceză), notele autonome „Umbre aruncate” din 1948 și „Posibil” din 1958, precum și „La infinitiv” din 1966, ediție cunoscută și drept „Cutia albă”.]

Cutia din 1914 (fragment)

Suspendare [deferment]

Împotriva serviciului militar obligatoriu: o „suspendare” a fiecărui mădular, a inimii și a celorlalte părți anatomice; fiecare soldat fiind deja incapabilă să-și pună uniforma la loc, inima sa hrănindu-se telefonical, un braț suspendat etc.
Apoi, hrănirea încetează; fiecare „suspendat” [deferee: „deferent”] izolându-se pe sine. În sfârșit un Regulament al regretelor de la un „suspendat” la altul.

Cutia verde (fragmente)

Mireasa dezgolită de celibatari

2 elemente principale:   1. Mireasă

2. Celibatari

Aranjament grafic.
o pânză lungă, verticală.
Mireasă deasupra–celibatari dedesubt.
Celibatarii servind drept bază arhitectonică pentru mireasă aceasta devine un fel de apoteoză a virginității.
–mașină cu aburi pe o substructură de zidărie pe această bază de cărămidă. o fundație solidă, mașinăria-celibatar grasă lubrică– (a se dezvolta.)
În locul (încă în ascensiune) unde acest erotism este revelat (ceea ce ar trebui să fie una dintre principalele rotițe din mașinăria-celibatar.
Acest angrenaj chinuit dă naștere piesei-dorință din mașinărie Această piesă-dorință–ce apoi își modifică starea mecanică–ce din aburi trece înspre starea de motor cu ardere internă.
(A se dezvolta motorul-dorință, consecință a angrenajului lubric.)
Acest motor-dorință este ultima piesă a mașinăriei-celibatar. Departe de a fi în contact direct cu Mireasa. motorul-dorință este separat de un răcitor de aer. (sau apă).
Acest răcitor. (grafic) a exprima faptul că mireasa, în loc de a fi doar un țurțure asenzual, refuză călduros. (nu cast) propunerea abruptă a celibatarilor acest răcitor va fi în sticlă transparentă. Mai multe plăci de sticlă una deasupra celeilalte.,
În ciuda acestui răcitor. nu există vreo discontinuitate între mașinăria-celibatar și Mireasă. Dar conexiunile. vor fi. electrice. și astfel vor exprima dezbrăcarea: un proces alternativ. Scurt-circuit dacă este posibil–
Grijă cu fixarea: este necesar să subliniem introducerea noului motor: mireasa.

Mireasa.

……………………….

În principiu, Mireasa este un motor. Dar înainte de a fi un motor ce-și transmite puterea-timidă.–ea este însăși această putere-timidă–Această putere-timidă este un fel de automobilină, gazolină-iubire, care, distribuită cilindrilor cam plăpânzi, la îndemâna scânteilor vieții sale constante, este folosită pentru înflorirea acestei virgine care a atins țelul dorinței sale–(Aici angrenajele-dorință vor ocupa mai puțin spațiu decât la mașinăria-celibatar.–Ele sunt doar sfoara care leagă buchetul.)
……………………….

La infinitiv (fragment)

Dicționare și Atlase

Dicționar
– al unei limbi în care fiecare cuvânt ar fi tradus în franceză (sau altă limbă) prin mai multe cuvinte, printr-o întreagă frază dacă este necesar.
– al unei limbi pe care cineva ar putea s-o traducă în elementele sale în limbi cunoscute, dar care nu ar exprima în mod reciproc traducerea unor cuvinte sau a unor fraze franceze (sau [din alte limbi]).
– Realizează acest dicționar prin intermediul cărților de joc.
– găsește modalitatea de a clasifica aceste cărți (ordine alfabetică, dar care alfabet)
Alfabet – sau mai degrabă niște semne elemente, precum un punct, o linie, un cerc etc. (de văzut) care ar varia în funcție de poziție etc.
– Sunetul acestei limbi, ar putea fi vorbită? Nu.

Relație cu stenografia.
„Gramatică” – de ex. Cum să conectezi semnele elementare (precum cuvintele), apoi o grupare de semne cu o alta, ce se va întâmpla cu ideile de acțiune sau de stare (verbe), de modulare (adverbe) – etc.?

Cumpără un dicționar și taie toate cuvintele de șters. Semn: revăzut și corectat
Uită-te printr-un dicționar și răzuiește toate cuvintele „indezirabile”.
Poate adaugă câteva – Înlocuiește uneori cuvintele șterse cu altele. Utilizează acest dicționar pentru partea scrisă a sticlei*.

Pentru dicționar să te uiți la echivalentul culorilor care nu pot fi văzute.
„Teorie”
10 cuvinte găsite deschizând întâmplător dicționarul la litera A
——————————————————————— la litera B
Aceste 2 seturi de câte 10 cuvinte au aceeași diferență de „personalitate” de parcă cele 10 cuvinte ar fi fost scrise de către A și de către B cu o intenție. Altminteri, contează mai puțin, ar fi cazuri în care această „personalitate” ar putea dispărea din A și B. Acesta este cazul cel mai fericit și cel mai dificil.

Dicționar–
cu filme, realizate de aproape, ale componentelor unor obiecte foarte mari, obține documente fotografice care deja nu mai par fotografii a ceva. Cu aceste semi-microscopii să se constituie un dicționar în care fiecare film ar fi reprezentarea unui grup de cuvinte într-o frază, sau separate astfel încât filmul acesta să capete o nouă semnificație, sau mai degrabă concentrarea în acest film a frazelor sau cuvintelor alese ar da un fel de sens acestui film și că, odată învățată, această relație dintre film și sens tradus în cuvinte ar fi „frapantă” și ar servi drept bază unui mod de a scrie care nu mai are un alfabet sau cuvinte, ci semne (filme) deja eliberate de „vorbirea de bebeluș” a tuturor limbilor obișnuite.
–Găsește o modalitate de a fișa toate aceste filme într-o ordine care să-i permită cuiva să se raporteze la ele ca într-un dicționar.

Creează o listă cu nume de familie – franceză sau engleză (sau altă limbă) sau amestecate – cu nume creștine (ordine alfabetică sau nu) – etc.

Un fel de scribism iluminastic în pictură. (O răzbunare plastic pentru plastic)

Un fel de nominalism pictural. (Bifat)

……………………….

*Marea Sticlă este termenul pe care Duchamp îl utilizează pentru a desemna „Mireasa dezgolită de chiar celibatarii săi”. (n. tr.)

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: