Din nou poeme de Donald Justice

Autor: Donald Justice
Traducător: Florin Buzdugan
Sursa: 1, 2

***

Semitonuri

1

Subit o rochie,
Locuită, în mișcare.

Rochia conținea o pădure,
Păsărele, râuri.

Ea cuprindea fildeșul
Clapelor de pian,
Semitonuri.

De-a lungul spătarului unui scaun,
Piei ale animalelor
Uscate la lună.

2

S-a întâmplat.
Trupul tău a ieșit din corpul tău.

S-a ridicat
Ca să intre aerul,
Noaptea.

Din așternuturi s-a ridicat,
De pe podeaua goală,
Plutind.

Peste acoperișuri,
Din ce în ce mai mic,
Pierdut.

Întrețesut apoi
În brațele reci
Ale stâlpilor de iluminat distanți.

3

Orașele au uitat unde locuiești.
Au rătăcit pe multe străzi,
Iar străzile s-au întors, confuze,
Unele spre celelalte.

Parcurile s-au dezertat pe sine însele.
Toată noaptea, corturi fuseseră biciuite
Și nu își puteau aminti.

O umbrelă uitată…

Întunericul te-a văzut, aerul
Te-a dislocat, cuvintele
Te-au radiat.

4

Și după,
După îndestularea stâlpilor de iluminat,
Cu mult după ce fildeșul ar fi putut fi adus la viață
De vreo atingere.

După, când ți-aș fi zis
Adresa viitorului tău.
Mult după viitor.

Când umbrela fusese pe veci închisă.
Atunci, când nici măcar luna
Nu ar avea forța să te mai învinețească.

Atunci, într-un alt timp.

Variațiuni pe un text de Vallejo

Me moriré en Paris con aguacero…

Voi muri în Miami la soare,
Într-o zi când soarele va fi foarte luminos,
O zi ca zilele pe care mi le-aduc aminte, o zi ca alte zile,
O zi pe care nimeni nu o știe ori nu și-o amintește încă,
Iar soarele va fi luminos atunci în ochelarii negri ai străinilor
Și în ochii câtorva prieteni din copilăria mea
Și în ai verilor supraviețuitori de lângă mormânt,
În timp ce groparii, stând deoparte, în umbra nemișcată a palmierilor,
Se sprijină de lopeți și fumează,
Vorbind încet în spaniolă, din respect.

Cred că va fi într-o duminică zi ca azi,
Doar că soarele va fi absent, ploaia se va fi oprit,
Și vântul, ce azi a îngenuncheat toate micile tufișuri;
Și cred că va fi într-o duminică fiindcă azi,
Când am scos hârtia și am început să scriu,
Niciodată înainte nimic nu a părut mai gol,
Viața mea, aceste cuvinte, hârtia, duminica gri;
Și câinele meu, tremurând sub o masă din pricina furtunii,
S-a uitat la mine, neînțelegând,
Și fiul meu citea în continuare fără să vorbească, iar soția mea dormea.

Donald Justice este mort. Într-o duminică soarele ieși,
Se arătă în golf, se arătă pe clădirile albe,
Mașinile se mișcau pe stradă încet ca întotdeauna, atât de multe,
Unele cu farurile aprinse în ciuda soarelui,
Iar după o vreme groparii cu lopețile lor
Au mers înapoi la mormânt prin lumina soarelui,
Iar unul dintre ei și-a pus lama în pământ
Ca să ridice câțiva bulgări de pământ, și a scuipat,
Întorcându-se brusc, din respect.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: