Abordarea textuală în traducere

Traducător: Lupoaica de stepă
Autor: Mathieu Guidère
Sursa

alte traduceri din aceeași sursă aici & aici

***

Abordarea textuală pleacă de la postulatul că orice discurs poate fi „pus în text”. Fie că este vorba despre o interacțiune orală sau scrisă, rezultatul este același: este un „text” care posedă caracteristici proprii și un sens precis. De aici decurge ideea că orice traducere se presupune că trebuie să fie precedată de o analiză textuală, măcar la nivel tipologic, pentru a asigura validitatea înțelegerii – și deci a interpretării – care urmează. Dar există mai multe perspective ale studierii „textului”, ceea ce face ca analiza traductologică să se complice.

Traducerea poate fi determinată de:

  1. Tipul de text
  2. Funcția destinată textului
  3. Scopul textului
  4. Sensul textului
  5. Contextul sau cadrul textului
  6. Ideologia textului

În virtutea multiplicității punctelor de vedere și a diversității perspectivelor textuale, mai mulți traductologi s-au orientat către o abordare, în mod specific, mai discursivă a traducerii.

De fapt, analiza discursului oferă un cadru de studiu mai riguros pentru abordarea problemelor traducerii. Din punctul de vedere al lingvisticii, termenul de „discurs” acoperă nu doar structura și organizarea producțiilor de limbă, relații și diferențele dintre secvențe, dar și interpretarea acestor secvențe și dimensiunea socială a interacțiunilor.

Din această perspectivă, Delisle (1980 : 22) a propus o metodă de traducere fondată pe analiza discursului, interesându-se exclusiv de „texte pragmatice”, pe care le definește astfel: „scrierile servind în mod esențial la vehicularea unei informații și al căror aspect literar nu este dominant”.

Prin analiza discursului, Delisle (1980 : 18) vizează în mod expres autonomizarea traducerii și instituirea unei teorii „textologice” centrate pe dinamica traducțională, adică pe analiza „procesului cognitiv operațional”. În opinia lui, acest lucru presupune introducerea unei doze de interpretare în activitatea traducerii, permițându-i traductologului să se detașeze de abordarea comparativă centrată pe „înțeles” (limbă).

Din punct de vedere traductologic, analiza discursului permite de fapt focalizarea asupra „sensului”, abordând două niveluri principale: pe de-o parte nivelul „genului”, adică al cadrelor de expresie lingvistică și literară proprii unei limbi (genul „scrisorii motivaționale” sau al „romanului polițist”), iar pe de altă parte nivelul „textului”, adică al unităților retorice compuse din secvențe legate și complementare (fraze, paragrafe).

Este cu atât mai important cu cât există fenomene textuale pe care traducătorul trebuie să știe să le detecteze pentru a putea traduce într-un mod pertinent. Fenomenul cel mai marcant este intertextualitatea, care se referă la legăturile implicite și explicite dintre texte, precum reluarea, parodia, imitația sau citarea. Traducătorul trebuie să fie capabil să recunoască aceste legături pentru a nu traduce în mod prozaic, de exemplu, un vers celebru de poezie în simplă proză fără a ține seama de referința poetică.

Intertextualitatea integrează de asemenea fenomenul „discursurilor concurente” care se referă, de exemplu, la folosirea deliberată a unui registru marcat într-un context neobișnuit (cum ar fi expresiile familiare într-un context rafinat). Traducătorul trebuie să poată recunoaște trăsăturile relevante fiecărui nivel de exprimare și să le redea printr-o expresie adecvată.

Diferitele tipuri de discursuri (scrise și orale) cuprind de asemenea modalități de exprimare ale sociabilității care diferă de la un grup de oameni la altul și de la o țară la alta. În anumite contexte (ca de exemplu, tribunalele) cunoașterea acestor modalități de exprimare este esențială pentru apărare sau acuzație. În consecință, necesită o atenție deosebită din partea traducătorului sau a interpretului, care își asumă în asemenea cazuri o responsabilitate etică și juridică.

Mai general, discursurile descoperă diverse viziuni ale lumii, care variază în funcție de grupurile sociale și locutorii acestora. Din această perspectivă, sensibilitatea sociolingvistică a traducătorului devine primordială, mai ales în ceea ce privește fenomenele la fel de recurente precum formulele de politețe sau exprimarea respectului în funcție de context și cultură.

În domeniile de specialitate, analiza discursului servește de asemenea la expunerea marcajului cultural al terminologiei. Astfel, traducerea unei lucrări sau al unui articol de medicină din franceză în arabă va necesita, de exemplu, trecerea de la o manieră abstractă de a gândi și a scrie, la o manieră mai concretă și mai practică, o varietate de modalități și registre diferite, o selecție de concepte și de metafore medicale mai adaptate culturii țintă.

Procesul metaforizării este unul dintre cele mai remarcabile aspecte în ceea ce privește analiza discursului. Din acest punct de vedere, metaforele apar drept niște marcatori ai vederii culturale, iar din puncte de vedere ideologice – marcatori care formează o rețea de o semnificație de neevitat în procesul traducerii. Pentru că nu este pur și simplu vorba despre procedeele decorative ale textului, ci de adevărați factori declanșatori cu efect pentru receptor. Pe scurt, constrângerile discursive nu sunt aceleași pentru fiecare limbă, iar traducătorul trebuie să-și adapteze perspectiva și metoda de lucru în funcție de discursul cu care se întâlnește.

În încercarea de a redefini traducerea, Hewson și Matin (1991) se sprijină tocmai pe aceste divergențe pentru a explica interesul unei „abordări variaționale”. Modelul de analiză pe care îl propun presupune doi timpi: mai întâi, „lingvistic” cu generare de parafraze atât în limba sursă, cât și în limba țintă, apoi „normativ” cu aplicare de filtre socioculturale. Scopul este realizarea de corespondențe parafrastice (omologii), atât la nivel intralingvistic, cât și interlingvistic.

Datorită acestei abordări textuale adânc înrădăcinate în realitatea socioculturală, autorii își propun sistematizarea operației de traducere, astfel încât aceasta să nu depindă de exemple individuale. Acest lucru le permite în același timp să redefinească rolul traducătorului, „operator al traducerii”, ca fiind, înainte de toate, un mediator cultural.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: