3 poeme de Seamus Heaney

Autor: Seamus Heaney
Traducător: Andreea Cornilă
Surse: 1, 2, 3

***

Un câine urla în seara asta în Wicklow de asemenea

În memoria lui Donatus Nwoga

Când ființele umane au aflat de moarte
Au trimis câinele la Chukwu cu un mesaj:
Au vrut să fie lăsați înapoi în casa vieții.
N-au vrut să sfârșească pierduți pentru totdeauna
Ca lemnul ars dispărând în fum
Sau cenușă suflată de vânt până nu mai e.
În loc de asta, și-au văzut sufletele într-un stol la amurg
Croncănind și îndreptându-se spre aceleași culcușuri vechi
Și aceleași aere luminoase și întinderi de aripi în fiecare
dimineață.
Moartea ar fi ca o noapte petrecută în pădure:
La prima lumină ei ar fi înapoi în casa vieții.
(Câinele era destinat să-i spună toate astea lui Chukwu.)

Dar moartea și ființele umane au luat al doilea loc
Când a tropăit de pe cărare și a început să latre
La alt câine în plină zi pur și simplu lătrând
Înapoi la el de pe malul îndepărtat al unui râu.

Și așa broasca râioasă a ajuns la Chukwu prima,
Broasca ce a auzit fără să vrea la început
Ceea ce câinele era destinat să spună. „Ființele umane,”
a spus
(Și aici broasca a fost absolut de încredere),
„Ființele umane vor ca moartea să dureze pentru totdeauna.”

Apoi Chukwu a văzut sufletele oamenilor în păsări
Venind spre el ca puncte negre dinspre apus
Spre un loc unde nu ar exista nici culcușuri nici copaci
Nici vreo cale înapoi spre casa vieții.
Iar mintea i s-a înroșit și întunecat deodată
Și nimic din ceea ce câinele î-ar fi spus după aceea
Nu i-ar fi schimbat viziunea. Mari șefi de trib și mari iubiri
În lumină ștearsă, broasca râioasă în noroi,
Câinele urlând toată noaptea în spatele casei cadavrelor.

Moartea unui naturalist

Tot anul lanul de in a putrezit în inima
Orașului; verde și greu de cap
Inul a putrezit acolo, tras în jos de brazde uriașe.
Zilnic se sufoca de căldură în soarele pedepsitor.
Bule făceau gargară delicat, muște
Țeseau un voal rezistent de sunet în jurul mirosului.
Acolo erau libelule, fluturi pătați
Dar cel mai bun era scuipatul cald și gros
Al icrelor de broască ce creșteau precum apa închegată
La umbra malurilor. Aici, în fiecare primăvară
Umpleam borcane de gem cu stropii
Gelificați să-i aranjez pe pervazuri acasă,
Pe rafturi la școală și să aștept și să privesc până
Punctele crescânde plesneau în agili
Mormoloci înotând. Domnișoara Walls ne povestea cum
Broasca-tătic se numește broscoi
Și cum orăcăie și cum broasca-mămică
Face sute de ouă micuțe și astea sunt
Icrele. Puteai prevesti și vremea cu ajutorul broaștelor
Pentru că erau galbene la soare și maronii
În ploaie.

Apoi într-o zi fierbinte când câmpurile erau pline
Cu bălegar în iarbă broaștele furioase
Au invadat lanul de in; m-am ascuns prin garduri vii
De un orăcăit aspru pe care nu-l mai auzisem
Înainte. Aerul se îngroșase cu un refren de bas.
Chiar lângă lan broaște cu burți dezgustătoare erau aplecate
Pe brazde; gâturile lor atârnânde pulsau ca velele. Unele au sărit:
Pocnetul și pleoscăitul erau amenințări obscene. Unele stăteau
Așezate ca niște grenade de noroi, capetele lor prostănace fâsâind.
Mi s-a făcut rău, m-am întors și am fugit. Marii regi de mâzgă
Erau adunați acolo pentru răzbunare și am știut
Că dacă mi-aș fi băgat mâna icrele ar fi apucat-o.

Vacanța din mijlocul semestrului

Am stat toată dimineața în golful bolnav de facultate
Numărând clopote bătând pentru cursurile ce se sfârșeau.
La ora două vecinii noștri m-au condus acasă.

Pe verandă l-am întâlnit pe tatăl meu plângând —
El mereu a acceptat calm înmormântările —
Și Marele Jim Evans spunând că a fost o lovitură grea.

Bebelușul gângurea și râdea și legăna căruciorul
Când am intrat, și mi-era rușine
De oamenii bătrâni ridicându-se să-mi strângă mâna

Și să-mi spună că le părea rău „pentru necazul tău”
Șoaptele informau străinii că eram cel mai în vârstă,
Plecat la școală, în timp ce mama îmi ținea mâna

În a ei și tușea oftaturi furioase și lipsite de lacrimi.
La ora zece ambulanța a ajuns
Cu trupul, acoperit și bandajat de asistente.

Dimineața următoare am urcat în cameră. Ghiocei
Și lumânări alinau căpătâiul; l-am văzut
Pentru prima oară în șase săptămâni. Mai palid acum,

Purtând o vânătaie de culoarea macului pe tâmpla stângă,
Zăcea în sicriu ca în patul său.
Fără răni stridente, bara l-a lovit cu putere.

O cutie de patru picioare*, un picior pentru fiecare an.
___________________________________________________
*four-foot box = sicriu

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: