proză de José de Almada Negreiros

Traducător: Yigru Zeltil

José de Almada Negreiros (1893-1970) a făcut parte din grupul revistei moderniste Orpheu (1913), alături de Fernando Pessoa și Mário de Sá-Carneiro, lansând ulterior împreună cu Santa-Rita Pintor și revista Portugal Futurista (1917). El va continua să se considere futurist, dar operele sale sunt mai variate. A fost artist vizual, scriitor, coregraf, actor și dansator. A scris manifeste și pamflete, piese de teatru, poeme și proze de diverse facturi (în care sunt inserate și ilustrații, texte publicitare etc.).

Realizate manual, exemplarele care mai există din numerele revistei parva (1, 2, 4 și 5) se află actualmente în posesia Centrului de Artă Modernă a Fundației Calouste Gulbenkian din Lisabona. Această revistă (al cărei nume însemna în latină „mică”, „slabă”, „neînsemnată”, dar în portugheză a ajuns să însemne și „proastă”, „idioată”) a fost improvizată de Almada pentru a le distra pe celelalte patru membre ale așa-zisului „Club al Celor Cinci Culori” (Almada reprezentând culoarea Verde), pe care le-a cunoscut când, coregraf fiind, pregătea montările portugheze ale baletului rus (1917-1918). Aceste dansatoare au continuat să se întâlnească și să schimbe scrisori cu Almada până prin 1931.

Am tradus doar aceste trei bucăți dintre prozele apărute – alături de poemele Mon Oreiller e Histoire du Portugal par Coeur et au Hasard écrite par Moi pour Mes 4 Cousines și de mai multe desene – în numerele cunoscute din parva (1920). Pe alocuri se anticipează „Poetica Ingenuității” pe care o va formula pe deplin Almada într-un text din 1921, „Inventarea Zilei Senine”.

Sursa: José de Almada Negreiros, Ficções, Assírio & Alvim, Lisboa, 2002; foto

ss (2016-03-19 at 08.42.45)

***

parva
(în latină)

 

proasta nu dă satisfacție nimănui
proasta-i proastă pentru că vrea
proasta zice:
Să fiți idioți dacă doriți dar să nu vă atingeți de mine
Lăsați-Mă să fiu singură dar dacă vă place să mă vedeți singură așezați-vă aici.

 

 

***

 

Mi-am amintit să-mi fac acest jurnal ca să mă distrez când nu merg la cinematograf. Voi scrie aici tot ceea ce gândesc, chiar de-ar fi împotriva oamenilor. Nu voi arăta nimănui acest jurnal. Nu știu ce-i de făcut. Nu știu să pictez, nici să scriu. Voiam într-o zi să fac niște versuri și nu mi-a ieșit. Nu sunt pricepută la nimic pe lumea asta. Totuși, mă aflu în această lume. Nu sunt de capul meu. Sunt zile în care aș fi preferat să fiu băiat. Îmi place mult uniforma ofițerilor de marină și cea a artileriștilor voluntari de mare gală. Am deja o bluză cu guleraș marinăresc de ieșit duminica: îmi plac mult corăbiile cu vele. Se spunea că poartă ghinion un tablou cu veliere, căci o iau toate la vale*. Exista o casă cu șase persoane care dețineau portretul unui velier. Toți au murit și nu a rămas decât velierul. Eu am o corabie cu vele, cum s-ar spune, cu ținută marină. Nimeni nu vrea corabia în casă noaptea. Să rămână afară, sub cerul liber. Un văr de-al nostru s-a dus să se plimbe cu un amic într-o velieră și de mai bine de trei ani îl așteptăm să fi cinat atunci. Încă nu știm dacă să purtăm doliu sau nu. Acest văr al nostru îi distra pe toți cu niște portrete cu persoane asemănătoare făcute din bucățele de ștampilă deja devalorizată. Învățase chestiile astea într-un colegiu de preoți din Londra (care-i în Anglia). Îmi plac mai mult englezoaicele decât englezii. Mai rar să fie preferați englezii în fața englezoaicelor. N-am fost niciodată în Anglia, nici în Franța, nici în Germania, nici în Spania, nicăieri în străinătate, vara după cină mă plimb agale. Am visat ieri că mă aflam în Italia. Vorbeam italiană. Nu înțelegeam nimic. Trecuse Regele cu Regina într-o decapotabilă și toți își scoteau pălăriile. Regele semăna mult cu cartea poștală. Nu m-am uitat la Regină. Erau mulți cântăreți și multe ruine. Italia are forma unei cizme.

 

*În original: tudo à vela. Un joc de cuvinte: a toda vela înseamnă „cu toată viteza”, dar vela mai înseamnă și lumânare (iar estar de vela „a sta de veghe”).

 

 

Impresii de la sosirea în Lisabona
din partea trimisului special al clubului nostru din Paris

 

Când am ajuns la Lisabona, totul era mai micuț. Peronul din Rossio, Rossio și polițiștii. Săbiile polițiștilor deja erau ciomege. Credeam că mă înșelasem și că aș fi coborât la Bega. Tramvaiele nu voiau să obosească. Eu eram foarte obosit. Aveam nevoie de somn. Ca să mă odihnesc, m-am dus până acasă. M-am îmbrăcat bine și am telefonat Junqueira Junqueira. Mi-am anunțat sosirea prin telefon. Telefonul nu s-a mirat deloc de sosirea mea. Am rezolvat cu dormitul. M-am dus în cameră. M-am îmbrăcat și mai bine. Am mâncat bine și m-am dus personal până-n împărăția Junqueira. Mergeam foarte bine îmbrăcat. Cu 10 kile mai puțin. Am bătut la poartă încetișor, ca săracii. Am așteptat 1 oră minus 45 de minute. Servitorul mi-a spus să am răbdare. M-am văzut foarte uscățiv. Am întrebat de Magnifica Doamnă D. Maria Adelaide. Deasupra porții se află o terasă. Și două domnișoare înclinate ca să observe. Una era lalá pe care o cunoșteam bine și cealaltă era tareca, pe care nu mă așteptam s-o văd acolo. Amândouă sunt prietenele mele. O, dar cine să-mi dea o îmbrățișare. Muream să ajung în împărăția Junqueira. Nu mergeam obosit. Aveam prea multă bucurie. Mă simțeam mititel ca unghiuța degețelului piciorului drept pentru că al stângului a rămas fără unghie după o fotbalistică provocare împotriva Clubului Sportiv Frasin-de-Spadă-la-Centură acum mulți ani în vacanța de Crăciun o dimineață de duminică cu multă ploaie și mulți negri urmărind meciul. Toți m-au considerat foarte slăbănog. Lalá s-a așezat să mă privească, mă compătimea. Tareca s-a așezat să mă privească, mă compătimea. Nervii mei deja marcau pericol de moarte. Nervii mei deja nu mai erau nervi, erau bice. Mai bună mi s-a părut lalá, mai bună mi s-a părut tareca. Am rămas înnebunit de fericire pe dinăuntru. Le-am părut mai rău. Înainte de a pleca din Paris, am fost pe Cheiul Voltaire să iau o piatră ascuțită pe toată părțile și m-am dus s-o arunc în colțul Hotelului Regina, cu toată precauția de a nu sparge geamurile ferestrelor, ca să mai pot ajunge în Lisabona. Consideram Hotelul Regina cel mai frumos din Paris, dar apoi am rămas supărat. Nu mi-am zis nimic. Nimic. NIMIC. Sunt lucruri care ar trebui să fie interzise. Eu, de exemplu. Deja observ am observat că, dacă Eu nu aș mai exista, totul ar funcționa neschimbat. TOTUL. Dumnezeu ar fi vrut să nu știe nimeni asta, pentru ca eu să exist în continuare. Impresia cea mai dezagreabilă care mi-a fost lăsată la sosirea mea a fost când am văzut gara Rossio împărțită în două. De asemenea, am întâlnit mai multă lume strâmbă decât înainte de plecarea la Paris. Nu știu dacă-i din cauza faptului că am venit de la Paris sau pentru că efectiv există din în ce mai multă lume strâmbă. Mi s-a părut totul atât de zdrențuit încât credeam că am dureri de cap. Îi consideram pe toți ceilalți foarte grași. Apoi m-am uitat mai bine și am văzut că nu erau grași erau umpluți de stupiditate pe dinăuntru. Inițial încă mă gândeam că s-or fi schimbat în mine compatrioții mei. Dar eu eram cel care era slăbănog. Atât. Mai rău decât nicicum. Îmi spăl mâinile de multe ori pe zi. Oribil. Ca Ponțiu Pilat uneori, alteori pentru a fi felicitat compatrioții mei. Astea deja nu mai sunt informații despre venire, e dezgust. Merg gândindu-mă dacă voi fi liniștit sau nu voi fi liniștit. Îmi plăcea mai mult să știu că pot fi liniștit dar nu, n-am cum. Se va întâmpla ceva. E din ce în ce mai cald. Bomba se va detona fără s-o atingă careva. Nu. Nu vreau să am remușcări de a fi colaborat la această greșeală arhitecturală care se vede în Lisabona tot timpul.

 

(VERDE)

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: