3 poeme de Sylvia Plath

Despre Sylvia Plath e suficient să zicem Sylvia Plath.

Alexandra Turcu (n. 1995, Bistrița) este studentă în anul 2 la Facultatea de Litere din Cluj, specializarea Literatură Universală și Comparată. A fost membru al grupului Subnord. A debutat în 2015 cu volumul celelalte produse, apărut la Editura Charmides. A avut lecturi publice în cadrul cenaclurilor Zona Nouă, Institutul Blecher, Dactăr Nixu’s Scyzoid Poets şi al festivalului Poezia e la Bistrița. A participat la tabăra de la Săvîrșin și la Young Poetry Camp, din cadrul festivalului Poets in Transylvania. A tradus proză scurtă din limba engleză pentru antologia de alternative literature, Everything in Its Right Place. Este colaborator al revistelor Zona Nouă şi Echinox.

Autor: Sylvia Plath
Traducător: Alexandra Turcu
Sursa:
1, 2, 3

***

Manechinele din München

Perfecțiunea e înfiorătoare, nu poate avea copii.
Rece ca respirația zăpezii, înfundă uterul

Unde tisele adie ca niște hidre,
Copacul vieții și copacul vieții

Desprinzându-și lunile, lună de lună, fără niciun scop.
Șuvoiul sângelui e șuvoiul iubirii,
¬
Sacrificiul suprem.
Înseamnă: niciun alt idol în afară de mine,

De mine și de tine.
Deci, în drăgălășenia lor de sulf, în zâmbetele lor,

Manechinele zac în seara asta
În München, morgă între Paris și Roma,

Goale și rase sub blănurile lor,
Acadele portocalii pe bețe argintii,

Intolerabile, fără minte.
Zăpada își picură stropii de întuneric,

Nu e nimeni prin preajmă. În hoteluri,
Mâinile vor deschide uși și vor lăsa papucii

Jos ca să fie lustruiți,
În care mâine vor intra degete late.

O, domesticitatea acestor ferestre,
Dantela de bebeluș, dulciurile în formă de frunze verzi,

Nemți grași dormind liniștit în Stolz-ul lor fără fund
Și telefoanele scoase din furcă

Strălucind
Strălucind și digerând

Tăcerea. Zăpada nu are voce.

Lesbos

Ce depravare în bucătărie!
Cartofii fluieră.
Totul e hollywoodian, fără ferestre,
Lumina fosforescentă pâlpâind într-un tremur ca o migrenă groaznică,
Fâșii de hârtie vag conturate în loc de uși,
Cortine, buclele unei văduve.
Iar eu, iubire, sunt o mincinoasă patologică,
Și copila mea, uită-te la ea, cu fața pe podea,
Păpușă mică și deșirată, luptându-se să dispară
De ce e schizofrenică,
Fața ei e roșie și albă, o spaimă,
I-ai scos pisicile afară pe fereastră
Într-un fel de fântână din ciment
Unde se cacă și vomită și ea nu poate auzi.
Zici că nu o poți suporta,
Jigodia de ea e o fată.
Tu, care ți-ai extirpat trompele ca și cum ai arunca un radio stricat,
Curățat de voci și de istorie, sunetele
Statice ale noului.
Zici că ar trebui să înec pisicile. Mirosul lor!
Zici că ar trebui să-mi înec fata.
O să-și taie gâtul la zece ani, dacă înnebunește la doi.
Bebelușul zâmbește, melc gras
De pe romburile lustruite de linoleum portocaliu.
Ai putea să-l mănânci. E un băiat.
Zici că soțul nu-ți e de niciun folos.
Evreica de maică-sa îi păzește sexul dulce ca pe o perlă.
Tu ai un bebeluș, eu am doi.
Ar trebui să stau pe o piatră din Cornwall și să-mi piaptăn părul.
Ar trebui să port pantaloni cu dungi de tigru, ar trebui să am o aventură.
Ar trebui să ne întâlnim într-o altă viață, ar trebui să ne întâlnim în aer,
Tu și cu mine.

Între timp, aici e o putoare de grăsime și căcat de copil.
Sunt spartă și stângace de la ultimul somnifer.
Smogul de la gătit, smogul iadului
Ne face capetele să plutească, două contrarii otrăvitoare,
oasele noastre, părul nostru.
Îți spun Orfană, orfană. Ești bolnavă.
Soarele îți provoacă ulcer, vântul îți provoacă T.B.C.
Cândva erai frumoasă.
În New York, în Hollywood, oamenii ziceau: „Urâtă?
Doamne, fată, ești o raritate!”
Te prefăceai, te prefăceai de dragul fiorului.
Soțul impotent se strecoară afară pentru o cafea.
Încerc să-l țin înăuntru,
Un paratrăsnet vechi,
Băile acide, cerurile pline ochi de tine.
Îi dă drumul în jos pe dealul de plastic, acoperit cu pietricele,
o căruță biciuită. Scânteile sunt albastre.
Scânteile albastre se împrăștie,
Risipindu-se precum cuarțul în milioane de bucățele.

O, bijuterie! O, lucru de valoare!
În acea noapte, luna
Și-a târât punga cu sânge, animal
bolnav
Sus, deasupra luminilor din port.
Și apoi a redevenit normală,
Aspră, izolată și albă.
Coaja strălucitoare de pe nisip m-a speriat de moarte.
Am adunat pumni întregi, ne-a plăcut,
le-am frământat ca pe un aluat, un corp de mulatru,
pietricelele de mătase.
Un câine ți-a adunat potaia de soț. A mers mai departe.

Acum sunt tăcută, ura
mi-a ajuns până-n gât,
groasă, groasă.
Nu vorbesc.
Împachetez cartofii grei ca pe niște haine bune,
Împachetez copiii,
Împachetez pisicile bolnave.
O, vază de acid,
Tu ești plină de dragoste. Știi pe cine urăști.
El își îmbrățișează nevasta în jos spre poarta
Care se deschide înspre mare,
Care-o adăpostește, albă și neagră,
Apoi o aruncă înapoi.
În fiecare zi, îl umpli cu chestii spirituale, ca pe un ulcior.
Ești așa de obosită.
Vocea ta îmi sună în urechi
Fluturând și absorbind, liliac iubitor de sânge.
Asta e. Asta e.
Apari de după ușă,
O baba cloanța tristă. „Orice femeie-i curvă.
Nu pot comunica.”

Îți văd decorul drăguț
Aproape de tine ca pumnul unui bebeluș
Sau o anemonă, aceea din mare,
Dragă, acea cleptomană.
Încă sunt carne vie.
Zic că s-ar putea să mă întorc.
Știi la ce folosesc minciunile.

Nici măcar în raiul tău Zen nu ar trebui să ne întâlnim.

Margine

Femeia asta e împlinită.
Corpul ei

Mort zâmbește a mulțumire,
Iluzia unui imperativ grecesc

I se scurge pe faldurile robei,
Picioarele ei

Goale par să zică:
Până aici ne-a fost, s-a terminat.

Fiecare copil mort s-a încolăcit, un șarpe alb,
Câte unul la fiecare

Ulcioraș de lapte, acum gol.
I-a strâns

Înapoi în corpul ei așa cum petalele
Unui trandafir se închid când grădina

Încremenește și mirosurile sângerează
Din gâturile dulci și adânci ale reginei nopții.

Luna nu are de ce să fie tristă,
Holbându-se din scufia ei de oase.

E obișnuită cu astfel de lucruri.
Petele ei negre trosnesc și se târăsc.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: