Încă 4 poeme de Seamus Heaney

Traducător: Andreea Cornilă
Surse: 1, 2, 3, 4

***

Mai
Când m-am uitat în jos de pe pod
Păstrăvi răsturnau cerul
În bucăți mici, pietrele
Zidului mă încălzeau.

Traversând tulpini verzi, lăzi de frunză
Care deznoadă și învinețesc
(Micile lor bazine de suc)
Bombeurile mele sclipesc acum

Peste fontanela delicată
A Irlandei. Ar trebui să port
Pantofi de piele, părul lângă pielea mea,
Ca să merg pe acest pământ:

Nu era acolo o fântână-izvor
Creasta sa ierboasă, atârnândă?
Și apoi primăvara emițând
Chiar peste asfalt.

Am plecat să caut acel sat,
Pragurile sale joase parfumate
De halatul-doamnei și rostopască
Flăcăraie în întunericul verii.

Nord
M-am întors la un țărm lung,
curba lovită a unui golf.
și am găsit doar secularele
puteri ale tunetului atlantic.

am înfruntat nemagicele
invitații ale Islandei,
coloniile patetice
ale Groenlandei, și deodată

acei fabuloși jefuitori
aceia ce zac în Orkney și Dublin,
măsurați în contrast cu
săbiile lor lungi rugininde,

aceia din solida
burtă a bărcilor de piatră
aceia ciopârțiți și sclipind
în pietrișul râurilor dezghețate

erau voci amuțite de ocean
avertizându-mă, ridicate din nou
în violență și epifanie.
Limba bărcii lungi care înoată

plutea datorită retrospectivei –
spunea că ciocanul lui Thor se legăna
spre geografie și schimburi
cuplări grele de cap și răzbunări,

disprețurile și vorbele pe la spate
ale parlamentului, minciuni și femei,
evacuările au nominalizat pacea,
memoria incubând sângele vărsat.

Spunea „Întinde-te
în tezaurul de cuvinte, ascunde în vizuină
rotocolul și sclipirea
creierului tău brăzdat.

Compune în întuneric.
Așteaptă aurora boreală
în lunga incursiune
dar nicio cascadă de lumină.

Păstrează-ți ochiul limpede
precum bășica țurțurelui,
încrede-te în senzația dată de comoara cu gâlme

Coloane amintite
Literele solide ale lumii s-au ușurat.
Serifele de marmură, verticalele clar blocate
Construite pe stânci și puse pe culmi
Au răsărit precum coloanele-amintite-ntr-o poveste

Despre casa Fecioarei care s-a ridicat și-a zburat
Și a aterizat pe deal la Loreto.
Îmi înalț privirea într-un aberant credo*
Descoperind ce supraviețuiește traducerea ca fiind adevărat.

Omul de Grauballe
Ca și cum ar fi fost turnat
în smoală, el zace
pe o pernă de gazon
și pare să jelească

râul negru al sieși.
Asprimea încheieturilor sale
e ca stejarul de mlaștină,
bila câlcâiului său

precum un ou de bazalt.
Căputa lui s-a micșorat
rece ca un picior de lebădă
sau o rădăcină udă din mlaștină.

Șoldurile sale sunt creasta
și sacul unui mușchi,
coloana lui vertebrală un țipar arestat
sub o sclipire de noroi.

Capul se ridică,
bărbia este un vizor
înălțat deasupra deschizăturii
din gâtul lui crestat

care s-a bronzat și înăsprit.
Rana vindecată
se deschide înăuntru spre întunericul
unui loc cu boabe de soc.

Cine va spune „cadavru”
echipei sale vioaie?
Cine va spune „cadavru”
calmului său opac?

Și părul său ruginit,
un preș diferit de
cel al unui fetus.
I-am văzut prima oară fața distorsionată

într-o fotografie,
un cap și-un umăr
ieșind din turbă,
vânăt ca un nou-născut scos cu forcepsul,

dar acum el și-a găsit locul
îmbunătățit în memoria mea,
până la cornul roșu
al unghiilor sale,

atârnat în balanță
cu frumusețea și atrocitatea:
cu Gaul cel Muribund
înconjurat prea strict

pe scutul său,
cu greutatea reală
a fiecărei victime ascunse,
ciopârțite și aruncate.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: