2 LANGUAGE poets & 1 Misty poet

În ordinea în care apar: Ron Silliman, Lyn Hejinian, Yang Lian.
Ron Silliman este unul dintre teoreticienii principali ai mișcării LANGUAGE, alcătuind unul dintre textele de bază ale mișcării (The New Sentence, care va fi tradus într-o serie de 3 articole, în curând); este un scriitor ultra-prolific, autor a peste 30 de cărți de poezie, critică literară, antologii etc. De asemenea, acesta are și o carieră universitară marcantă, predând la San Francisco State University, University of California-Berkeley, Brown and the Naropa Institute.

Lyn Hejinian este o altă figură marcantă a mișcării LANGUAGE și, de asemenea, o figură marcantă a poeticii avangardiste, poezia ei fiind marcată de lirism și o asumare a descrierilor cotidianului (aviz Heidegger?), poezia ei cultivând ceea ce se numește lectura activă, Hejinian încercând să conceptualizeze teoria unui „text deschis”, „deschis lumii și, în mod particular, cititorului”, textul „invită la participare, respinge autoritatea scriitorului în fața cititorului și, astfel, prin analogie, autoritatea implicită în alte ierarhii (sociale, economice, culturale)”.

Este autoarea a Writing Is an Aid to Memory (1978), My LifeHappily (2000) The Language of Inquiry (2002, eseu).

Yang  Lian (1955, Suedia) a crescut în Beijing, în timpul Revoluției Culturale; a început să scrie poezie după moartea mamei sale (1976).
Alături de alți poeți (Bei Dao și Duoduo), Lian este o figură marcantă a mișcării Misty Poets – mișcare ce derivă de la textele conservatoare ale criticilor marxiști.
Acesta, alături de alții, a pus bazele Independent Chinese PEN Center, organizație ce are drept scop libertatea de exprimare și publicarea autorilor chinezi atât în interiorul, cât și în afara Republicii Populare Chineze.
Lian este autorul volumelor de poezie Dead in Exile (1989), Masks & Crocodile (1990) etc. și este una dintre figurile marcante ale literaturii chineze contemporane.
Textele sale au fost traduse, printre altele, și în Poesis Internațional (16, 2/2015).

Traducător: Florin Buzdugan
Surse: 1, 2, 3

Lectură plăcută.

***

El era un vizitator

Carne aruncată
așa cum cântecul în cameră este pus
cu totul:
niciun om nu rătăcește prin viață neatins:
dacă eu mint tristețea din mine este cea care este refuz:
dacă este viața la oraș, nu contează,
sunt poteci, cărări printre grădini și în grădini,
e chiar și centrul în noaptea
construită peste tăcere:
viorile pe care niciodată nu le înțeleg sau flautele,
o asemenea îngustime a precauției,
vârf:
cărțile sunt reale, se pot scufunda:
cum în port luna este suficientă,
cum strada este plină:
acești pereți fini pe care îi oferim clădirilor, ferestrele construite
acolo

(Ron Silliman)

[Dar nu e noaptea intreruptă]

Dar nu e noaptea întreruptă
Sau a fost doar un nouă șoptit
Un pocnet de lumină izbită jos de o parte a unei vaci
O asemănare a ceva fără de număr pe care doar eu neștiind sunetul
l-aș putea ști
Ar putea fi urlat de un câine rotindu-se în cerc certat – amenințat –
de multiplii sinelui său în căutarea consolării faptului că știi că
totul este real
Era real
Nu adică miezul nopții – în ciuda orizontului, sfârcului și fisurii
Nu spun
Și totuși o fac – rău adică
Un animal înfricoșat concret țesut
pâlpâie
te rog trage pe dreapta
Kierkegaard
Kierkegaard spune cunoașterea precedă orice act dar sigur că sunt acte ce
nu sunt precedate de cunoaștere. Repetițiile trec la ușă din vară
până în iarnă. Unele încet. Altele rapid. Complet străine. Niciodată nu le-am mai văzut
înainte. Nu mi le pot imagina acum. Umbrele – totalități bizare – susținute,
rotindu-se.

(Lyn Hejinian)

12 Storkwinkel, Berlin

joaca morții ți-a contorsionat trăsăturile oamenii nu-și mai
amintesc strigătul râsului unui fragil copil și se tem
că intrarea este goală copacul este o coloană a mâniei
Septembrie escortează toate monedele de aur ale lumii
urmează o excentricitate comună și poleiește numerele de alamă
un scenariu cu scări o pălărie monstruoasă într-o cameră
o vârstă plată stă înaintă și dreaptă
ciupind oceanul bucățele, vântul așteaptă sângele niciodată povești pentru copii

doar virtutea restaurată a morților încă pășește pe drumul spre casă
lame trecute ale frunzelor căzând pe tăcute dărâme toamna
minciunile sfruntate ale scrisorii unui individ numele tale
pe nesimțite fac schimb cu ale noastre fantoma este o veche fotografie
capodoperele știu prea bine cum să gătească greșelile omenești
atinge o hartă cu stele în golul din palmele copiilor
oricine se ascunde în sunetul vântului niciodată nu mai pică în stridiile negre ale picioarelor
mori acum un poem este singura adresă ce merită înviată

(Yang Lian)

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: