Langston Hughes – 4 poems

Langston Hughes, african-american poet, (Negro poet), a fost unul dintre primii poeți de culoare din mișcarea Harlem Renaissance (anii ’20), care, rupând-o cu tendința de înnobilare a culturii african-americane în noul context din SUA, scrie despre omul simplu, the plain Negro man, această decizie venind, așa cum spune el însuși, în urma constatării faptului că intelectualitatea de culoare dorește cărți scrise de autori de culoare care să arate partea bună (gradul de educare, civilitate etc.) a noii clase sociale.
Cu toate astea, așa cum spune bio-descrierea-i, „Hughes, more than any other black poet or writer, recorded faithfully the nuances of black life and its frustrations. Although Hughes had trouble with both black and white critics, he was the first black American to earn his living solely from his writing and public lectures. Part of the reason he was able to do this was the phenomenal acceptance and love he received from average black people” (așa cum, de exemplu, Bukowski a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți albi din SUA tot pentru faptul că lirica sa nu se adresa unei anumite clase intelectuale – ci brutului cetățean apăsat de griji și așa mai departe – cultivând un subiectivism al trăirii și al notării – notației – cotidiene).
Hughes, ca mulți alți poeți ai generației sale, a cultivat o poezie ale cărei stil, structură, tematiă etc. abordau banalul vieții de zi cu zi, pornind de la trăirea subiectivă a condiției de om de culoare și la implicațiile ideologic-sociale ale acestei condiții (sau cam așa ceva, ca să încheiem în notă semiludică).

Lectură plăcută.

Traducător: Andreea Cornilă
Surse: 1, 2, 3, 4

***

Voi și toată rasa voastră

Voi și toată rasa voastră.
Uitați-vă peste orașul în care trăiți
Și fiți rușinați.
Uitați-vă la tovarășii albi
Și la voi
Și fiți rușinați
Că acolo așa sărăcie indolentă există
Că acolo așa ignoranță stupidă naște copii
În spatele unor atât de umile adăposturi ale disperării –
Că voi înșivă nu aveți rațiunea să vă pese
Nici bărbăția să vă ridicați și să spuneți
Te provoc să vii un pas mai aproape, lume rea,
Cu mâinile tale lacome căutând să îmi atingă gâtul,
Te provoc să vii un pas mai aproape de mine:
Când veți putea spune asta
veți fi liberi!

Orașul

Dimineața orașul
Își desface aripile
Făcând un cântec
Care cântă în piatră.

Seara orașul
Se duce să doarmă
Atărnând lumini
Deasupra capului său.

Când Sue poartă roșu

Când Susanna Jones poartă roșu
fața ei e precum o camee antică
Colorată maro de timpuri.
Vino cu o rafală de trompete, Isuse!

Când Susanna Jones poartă roșu
O regină din ceva noapte egipteană ucisă de timp
Merge din nou.
Suflă-n trompete, Isuse!

Și frumusețea Susannei Jones în roșu
Stârnește în inima mea un foc de iubire ascuțit ca o durere.
Dulci trompete argintii, Isuse!

Mamă către fiu

Ei bine, fiule, o să-ți spun:
Viața pentru mine n-o fo’ o scară de cristal.
O avut piuneze în ea,
Și așchii,
Și plăci distruse,
Și locuri fără covor pe podea –
Goale.
Dar tot timpul
Eu mă suiam,
Și atingeam tărâmuri,
Și treceam de colțuri,
Și uneori mergeam în întuneric
Unde nu era nicio lumină.
Deci, băiete, să nu te întorci din drum.
Să nu te oprești pe trepte.
C-o să afli că greul e mai blând.
Să nu cazi acum –
Că eu încă merg, dragule,
Eu încă urc,
Și viața pentru mine n-o fo’ o scară de cristal.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: