Rae Armantrout – poeme

Rae Armantrout (n. 1947) a mai fost prezentată pe blog-ul nostru, dar profităm de momentul acesta – în care ne aplecăm asupra poeților grupului Language – pentru a veni cu o selecție mai amplă, în condițiile în care a început să aibă ecouri și în România (cel puțin printre autori tineri ca Bogdan Coșa, care a folosit motto-uri din Armantrout în volumul său de poezie). În mod explicabil, interesul acesta vine în urma unor premii importante pe care Armantrout a reușit să le obțină în ultimii ani (culminând cu premiul Pulitzer din 2010). De unde însă această priză?

Conform clișeelor în vigoare, ea este „cea mai lirică” (deși, ar trebui spus, nu lipsesc irizațiile de narativitate) dintre poeții acestui grup, apartenență despre care ea însăși comentează în Cheshire Poetics: „Cei mai mulți dintre voi știu asta, dar când știți asta, ce știți?” Exegetul Hank Lazer își începe eseul Lyricism of the Swerve – The Poetry of Rae Armantrout (publicat în A Wild Salience: The Writing of Rae Armantrout (2000), reprodus și în American Woman Poets in the 21st Century), insistând asupra acestui regim dublu – „aserțiune și critică, realizate succint și cu umor” – care ar caracteriza atât respectivul eseu în particular, cât și poezia lui Armantrout.

Raportându-se la filiera inaugurată de Emily Dickinson („domesticul” încărcat cu potențial subversiv), precum și la W.C. Williams („conștiința versului” și a capacității ingambamentului de a crea „suspans”), apropiată pe alocuri și de obiectiviști, ea face astfel apel la o pluralitate de voci care coabitează tensionat în spațiul poemului (pe care îl consideră astfel „intrinsec politic”).

Să-l mai cităm pe Daniel E. Pritchard de la The Critical Flame, sintetizând astfel într-o cronică la volumul Money Shot din 2011: „Poemele lui Armantrout așază limbajele publice și private în contact (sau în conflict) pentru a revela semnificații ascunse sau secundare, infiltrarea jargonului economic în vocabularele personale și eșecul limbajului în a surprinde cu totul stările noastre interioare. (…) Colajele cu discurs al lumii și al sinelui [self-speech and world-speech] sunt marca poetică a acestui canon poetic. Adeseori, în poezia ei un element liric mai accesibil – un vis, o amintire, o bucată discursivă sau o situație – este pus în contrast cu o frântură de limbaj găsit: din jargonul oficial [officialese], dintr-o conversație sau din mass-media.”

Încă un punct de reper îl mai putem regăsi într-un interviu cu Lyn Hejinian care deschide A Wild Salience: The Writing of Rae Armantrout (2000), unde autoarea mărturisește: „Sunt obsedată nu atât de existența lui Dumnezeu, cât de existența existenței. (…) Așa că sunt încă fascinată de întrebările în jurul originii. Cred că poveștile biblice sunt minunate dacă te gândești la ele ca punând întrebări, neoferind răspunsuri, în felul în care povestea Grădinii Edenului este despre problema conștiinței.” Tematica biblică revine în mai multe rânduri în poemele ei, dintre care am reținut în această selecție (din care, în schimb, lipsesc textele mai acut autoreferențiale sau, dimpotrivă, prea ancorate în aspecte lingvistice și culturale care le fac greu de transpus) numai The Garden. Din volumele mai recente voi antologa cu altă ocazie.

Surse: View, Tone, Natural History, Fiction, Necromance, Sit-Calm, Articulation
Translated by yigru zeltil. Rights to the original texts owned by the author, Sun & Moon Press, Green Integer and Wesleyan University Press. Preliminary drafts of translations for future projects to be published in Romanian. For non-profit uses only.

 

Vedere

Nu luminile orașului. Noi vrem

– luna –

Luna
nu-i vreuna din afacerile noastre!

(din Extremități, 1978)

 

Ton [fragmente]

1

Sperând că fața mea arată plăcerea pe care am simțit-o,
zâmbesc pasivă. Joc. Ca să-ți odihnesc
mintea – cât de ciudat! La început ne-am iubit fiindcă
ne uimeam unul pe celălalt

2

Nesatisfăcută să văd
banda de cauciuc, balsamul de buze,
staniolul, creionul acesta, lucruri
făcute pentru uzul nostru

Dar buchetul pe care l-ai făcut
din clanțe, unghii lungi pentru
tijele lor           câteodată
aduce fericirea

3

Este burghez să ne oprim asupra detaliilor? Sau efeminat?
Sau ar trebui să ne ocupăm de asta în felul în care un animal precaut
adulmecă vântul?

6

Când întârzii devin ca o sclavă, ascult din toate puterile
după pașii tăi. Sunet care reprezintă sfârșitul lipsei

(din Extremități, 1978)

 

Istorie naturală

1

Discomfortul marchează limita.

Un simptom timpuriu a fost limita.

Inventarea foamei.
„Aș putea folosi energia.”

De a servi.

Sisteme elaborate în slujba unor
cerințe exagerate.

Marile mușuroaie de termite funcționează
drept aparate de aer condiționat.

Temperatura dinăuntru trebuie să nu varieze niciodată
mai mult de 2 grade.

2

Ce a fost mai întâi
nevoia sau sistemul?

Sistematic.
Jucător de sistem.
Schema Lucrurilor.

Corpul considerat ca unitate funcțională.
„Sistemul meu are nevoie de calciu.”

Un set organizat de doctrine.

O rețea formată cu scopul de a…

„Tot ce-mi doresc ești tu.”

3

își restrângeau opțiunile la una,
următoarea dezvoltare.

Soldații au capete alungite și mandibule masive.
Capete care împroașcă pot fi găsite printre speciile mai fioroase.
Fiindcă soldații nu se pot hrăni singuri, fiecare are nevoie de
o companie de servitori.

4

Cererile ei au devenit mai elaborate.

El trebuie să fie legat la ochi,
(Trebuie să-și desfacă propriile aripi)
să poarte aceste corset strâns legat
(să-și etanșeze camera nupțială)
pentru a îndeplini dorința inimii sale.

Să se miște numai în măsura în care o permite ea
(Împerechează-te cu regina înfumurată în fiecare anotimp)
sau să fie spânzurat de grinzi.

Cum de a pătruns aici?

5

Copilaș necăjit,
ți-am auzit ciocanul.

Invenția ciocănitului.

„De îndată ce a devenit important
ca energia liberă să fie canalizată.”

Odată ce ți-a păsat să fii
despărțit
de mediul înconjurător.

Această ordine a fost preferată
de când a fost descoperită îmbunătățirea.

Momentul în care cineva intenționează să crească
cu prețul.

Când dinții se ivesc
Solicitarea unui tratament special
a fost un simptom timpuriu

(din Inventarea foamei, 1979)

 

Ficțiune

Exaltarea de a fi altcineva despre care
o remarcă a fost imaginată i-a dominat dimineața.

Fiind tânăr, el desena vremea și o lipea
de pereți.

Peste tot scenele prezentate solicitau explicații.

Pe autocolantul de pe autocamioneta albă scria
Alien.”

Era obositor și provocator.

Cineva ar fi putut aprecia o lucrare compusă
din asemenea elemente obscure și echivoce
pentru rezistența sa.

Dar a crede înseamna a mânca, zi de zi, lungile
straniile fibre și a înghiți repede.

Blândețea emfatică și cruzimea puteau fi văzute
de la mare distanță.

Copiii au crescut din exagerările noastre.

Noul televizor cocoțat pe consola
celui vechi.

O balerină a fluturat pe vârfuri înaintea ciocanului
și nicovalei.

(Ce au zis nodulele amare, verzi
sticlei mânjite?

Un Negru într-un tricou Union-Jack
țipa, „Aveți habar ce vreau să spun?”

(din Întâietate, 1985)

 

Grădina

Oleandru: coral
în reclamele la ruj din anii ’50.

Fructul copacului al unei asemenea cunoașteri.

A o „plesni”*
(văzduh nevăzut)**
însemnând sărut sau lovitură.

Apare

în chipul unor uzanțe învechite
deoarece suntem rele?

Mare amenințare masculină,
insinuantă și stridentă***.

(din Necromancie, 1991)

*Verbul to smack înseamnă a săruta zgomotos, dar și a plesni, polisemie interpretată aici în cheie feministă și legată astfel de mitul biblic (la care mai fac trimitere proprietatea otrăvitoare a oleandrului și seducția la care fac aluzie reclamele la ruj). (n. tr.)
**În original thin air, care vine de la sintagma to melt/vanish into thin air, adică „a dispărea”, „a se evapora”, „a se face nevăzut”. (n. tr.)
***În original slangy, care mai are și sensul literal de „argotic”. (n. tr.)

 

Șezi liniștit

În faza entuziasmului
ne gândim că vrem ceva
pentru care părem să fim
exagerat de nepotriviți,
de pildă, atingerea.

Asta-i partea amuzantă,
dar și momentul
periculos. Din start
suntem descurajați –
fără a face niciun rău –
de o gașcă de prieteni firoscoși.

„Nu știu
ce-mi trece prin cap”, să spunem,
într-o culme a veselei.
Aici este partea caldă
umană
care disipează tensiunea

(din Făcut pentru a părea, 1995)

 

Articulare

1

Cu cine
te lași singur(ă)
în timpul reveriilor?

Cel care gătește cafeaua
sau conduce mașina –

aceea este persoana
reală din viața ta.
Acum că acela a dispărut

sau s-a agățat de tine
ca un mic copil
în spatele Mamei.

„Nu!” explici
în raionul aglomerat.

„Fără articulare
nu există niciun simț al locului.”

2

Când am visat despre zbor,
era ca o deprindere
pe care trebuia s-o reînvăț.

Făceam ture de antrenament
și pluteam la înălțime
deasupra paginii. Plăcerea

era o confirmare.
Mi-am amintit metoda
și aveam dreptate!

Totuși,
trebuie să ai răbdare

cu prezentul
ca și cu un copil.

A-i urmări murmurul* –
sclipiri pe apă –

indulgentă
este doar politețe.

*În original prattle, care înseamnă „gângurit”, dar și „murmur” sau „susur”. (n.tr.)

(din Pretextul, 2001)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: