Bruce Andrews – texte

Bruce Andrews (n. 1948) și-a construit o poetică proprie chiar înainte de a deveni cunoscut ca unul dintre principalii reprezentanți ai mișcării L=A=N=G=U=A=G=E (apartenența la „nucleul dur” fiind certificată de inventarea sintagmei de „scriere centrată pe limbaj” (language-centered writing), de co-editarea revistei omonime împreună cu Charles Bernstein și de participarea la volumul colectiv LEGEND (1980), singurul apărut sub sigla mișcării), o poetică delimitată riguros încă din volumul său de debut din 1973, Edge:

Dragă…

Cele mai multe dintre chestiile mele sunt bazate pe fragmentare și pe calitățile cuvintelor, altele decât (și împreună cu) sensul lor. Cuvintele nu sunt legate prin centru, ci prin marginile lor (conotație etc.) – ca bucățile interconectate ale unei sculpturi ceramice non-reprezentaționale.
Ceea ce este accentuat sunt sunetul, textura, ritmul, spațiul și tăcerea. Calitățile acestea par să fie obscurizate când ne concentrăm prea înverșunat pe «sensul» cuvintelor (care este aspectul referențial al cuvintelor, partea care distrage atenția cititorului de la cuvintele în sine).
Există mai puțin «conținut» aici (în vechiul înțeles al informației predeterminate despre lumea din afara poemului), dar sper că limbajul devine conținutul și evenimentul, deoarece cuvintele nu trebuie să fie (înainte de toate) indicatoare transparente către altceva. Poemele pot fi «autoreferențiale» – cu alte «principii organizatoare» decât cel al înțelesului presetat. Sunetul, de exemplu.
Nu încerc să abandonez spiritul cuvintelor sau să le tratez ca pe niște simple grămezi de sunete. Cuvintele individuale au înțelesuri și posibile asocieri. Doar că aceste înțelesuri și conotații nu sunt potrivite și îndreptate în afara poemului înspre o singură semnificație aplicată extern unui poem unitar (o rețea strâns legată de referințe). Felul în care cuvintele se potrivesc într-o propoziție sau într-un vers (ori într-un șir de gânduri) nu mă impresionează la fel de mult ca felul în care relaționează cu spațiul și tăcerea din jur. Îmi plac marginile, discreția, fragmentele, coliziunea.

Marjorie Perloff mai insistă, în Bruce Andrews on the Edge, asupra modului în care acesta se raporta la teorie și la poeți anteriori ca Gertrude Stein și Louis Zukofsky, dar și asupra modului destul de inedit (deși Aram Saroyan deja exploatase o manieră similară în cloth: an electric novel din 1971) în care combinări infinitezimale și cuvinte izolate suscită dezvoltarea de către cititor a unor micronarațiuni posibile. Desigur, punctul său de vedere teoretic era, dacă ne luăm după eseul Text and Context (1977), cel minimalist/textualist: „Nu e nimic de descifrat./Nu e nimic de explicat”… Într-un interviu din 1990, republicat în Paradise & Method (1996), el refuză să abandoneze „proiectul explorării semnului, al semnificării” pentru a adopta aproprierea ca metodă (pe care Goldsmith și alții o vor impune ulterior), deși el însuși se folosește de apropriere în forma colajelor mozaicate.

Totuși, ne-am înșela dacă am crede că scrisul lui Andrews a fost/este o reluare „cuminte” a unor practici deja „tradiționale” în cadrul avangardei (evident, există la el o conștiință acută a acestei tradiții). Începând cu unele texte din anii ’80 și culminând cu volumul I Don’t Have Any Paper So Shut Up (or, Social Romanticism) din 1992, cel puțin unele dintre pasaje (în care apar propoziții mai complexe decât în volumele timpurii) ajung să aibă și o valență socio-culturală evidentă, ca să nu-i spunem politică… ceea ce nu este decât într-un sens abstract, care, după Craig Dworkin, ține de filosofia limbajului; într-un interviu cu Dan Thomas-Glass, autorul mai declară că poezia sa „încearcă să fie provocatoare și să pună provocări, deoarece asta) îmi place din postura mea de cititor și b) simt că este din punct de vedere politic necesar ca lectorii să fie în mișcare”. În legătură cu această valență va scrie Brian Kim Stefans că „Andrews speră să releve (…) vectorii sociali complecși din spatele chiar celor mai mundane activități și presupuneri ale noastre”… Oricât ar insista exegeții asupra subversivității practicii sale de a destructura orice posibilitate a controlului sau a hegemoniei sistemice prin limbaj, nu e mai puțin adevărat că și Andrews face oarecum parte din establishment-ul american, că este parte a câmpului literar („lume economică pe dos”, cum știm de la Bourdieu).

Capodopera sa poetică (în orice caz, volumul său cel mai cunoscut) pare să fie masivul Lip Service (1997/2001), o rescriere/restructurare a ultimei părți din Divina Comedie a lui Dante, bazându-se pe un material lingvistic adunat de-a lungul anilor ’80-’90 (cuvinte, fraze, slogane etc. auzite sau văzute în viața sa de zi cu zi), care va fi reorganizat într-un volum electronic numit The Millennium Project (2002). Titlul cărții trimite la expresia idiomatică to pay lip service, „a spune de formă”, „a admira numai din buze”, „a arăta un nesincer devotament”, dar am recurs la o traducere literală, considerând că e suficient de sugestivă pentru ce s-a considerat a fi tema principală a cărții, consumerismul care afectează profund identitatea, sexualitatea și relațiile interpersonale. Mai multe despre critica feministă pe care o realizează Andrews găsiți la Barbara Cole în Bruce Andrews’s Venus: Paying Lip Service to Écriture Féminine, iar Joel Bettridge încearcă să abordeze cartea și, în genere, poezia grupului dintr-o perspectivă teologică.

Printre volumele sale se mai numără Acappella (1973), Corona (1973), Vowels (1976), Praxis (1978), Film Noir (1978), Jeopardy (1980), Wobbling (1981), Love Songs (1982), Factura (1987/2008), Give ’Em Enough Rope (1987), Divestiture – A (1994), Ex Why Zee: Performance Texts, Collaborations with Sally Silvers, Word Maps, Bricolage & Improvisation (1995), antologia Designated Heartbeat (2006), Swoon Noir (2007) ș.a.m.d.

(yigru zeltil)

din Serviciul de buze (1997/2001)

bruceandrews_lip.png
fragment din Cesiune – A (1994)

Băieții obțin mai multă nutriție decât fetele pur și simplu pentru că mănâncă mai multe mâini de pe goarne. ATAȘEAZĂ ETICHETA AICI și s-o lălăi cu râul de magazine bolnave – rușinat de. O grupare de traficanți de heroină care activează introducând prin contrabandă drogurile în țară înăuntrul cadavrelor veteranilor din Vietnam! Guler oblic medicina ei pusă pe vătămare neîncheiat astfel încât ajung să fiu derutat de orice fel de atracție – o frivolitate cu grijă cultivată forțată să ajungă să ajungă să ajungă să ajungă să ajungă să ajungă la, cuvânt: alene. Este patriotic (?) să ai un morman de gunoi în curtea din spate, trei ani de profit astupând burice nu l-au ucis pe tatăl meu. Sting! – arcuind spatele și încordarea dispare, luciu care se linge pe sine, foarte banjo. Dansul de pat canapea cu fermoar desene religioase cu fluid mai ușor. Mâinile, gurile și genitalele vorbesc la fel de tare în jocul câștigului, existau reguli care sunt acum pierdute: a respinge anumite țeluri ale clasei de mijloc, dar păstrând în același timp mijloacele instituționalizate. Măcar este mai onest decât să pretenzi că ai scula cea mai mare din parcare. Fii sensibil. Deschide o cușcă e toată aer, roagă-te de scenariu tău; bifează o căsuță. DEPARTAMENTUL GLUMELOR PORCOASE – budincă, întinde-o! Nu mai există adolescenți în zilele noastre.

din N-am nicio hârtie așa că taci (sau, Romantismul social) (1992)

Dacă păstăile ar putea vorbi – așadar, ce
ai zice de sperm-a-ton? Pula Lizei
mulțumește-i eșecului tău
călătorie spre farfuria interzisă. Investește în retardați,
anti-intelectualism atât de inteligent de data asta;
nasul erect al celor incorecți politic. Picioarele sunt
prinse cu ușoare pertinente ofense
pe o scară exuberantă
mai vraiște decât
cine poate crește cele mai multe organe fără nicio dorință de a le
păstra? Lasă Europa & și Orientul Mijlociu să fiarbă în propria lor
zeamă. (Coșuri de picnic din expediția Donner & un curier de la
Nuremburg.) Băieții Hardy salvează Lumea a Treia din comfortul
propriei lor locuințe… steagul chel nu se încălzește. Pălăvrăgeală sponsorizabilă
1/2 sororitate de insecte mentale; brâu de autoflagelare
răcorește-mi crăpătura. Dumnezeu ne tratează de parcă am fi criminali.
Calitatea este depresivă.

din Praxis (1978)

4

vei fi oare astfel pentru oricare

altcineva. există o limită. făcut singur. ar putea

să-ți spună dacă ai fi putut s-o termini considerând

că ai făcut asta.  dar poți – e bine

de fapt foarte bine văzut. de tine. cine-

va s-a dezvăluit.


16

asta nu s-a întâmplat cu adevărat.
19

să nu fii luat prin surprindere sau să fii incapabil

de a încerca să. așa că vezi. tentația

a mers acasă împreună cu singur. ei, acestea, pot fi

diferite în fel și chip pentru tine. eu nu sunt aici.

nu sunt nicăieri aici. dorește-o

cu grijă între orișicare sentimente.

21

disponibil. fă asta mai întâi. poți să o recunoști

iată este din punct de vedere vizual o cogniție

corectă. de obicei este deplasat sau poți să

o vezi afișat. fișat. unu

îl atinge pe unu. dacă-i așa pot s-o faci

cu semnificarea.

22

iată-i. fantome. asemănare.

fă-o, și fă-o din nou. cineva

o face.

din Corona (1973)

bruceandrews_corona1

bruceandrews_corona2.png

din Margine (1973)

PREGĂTINDU-TE PENTRU A FI ÎNFRICOȘAT

bruceandrews_edge

Advertisements

2 comments

  1. Basil

    nu stiu ce sa zic, de aceea nu zic nimic.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: