Poeme de Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma – d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă.Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului.

Traducător: Andreea Cornilă
Sursa: 1, 2, 3

Toamnă bolnavă

Toamnă bolnavă și adorată
Tu vei muri când uraganul va sufla prin grădinile de trandafiri
Când va ninge
În livezi

Toamnă săracă
Mori în alb și în bogăție
De zăpadă și de fructe coapte
Pe fundalul cerului
Șoimi planează
Deasupra nixelor cu plete verde și pitice
Care n-au iubit niciodată

Pe margini îndepărtate
Cerbii au țipat

Și că iubesc oh anotimp că-ți iubesc rumoarea
Fructele căzând fără să fie culese
Vântul și pădurea care plâng
Toate lacrimile lor toamna frunză cu frunză
Frunzele
Care sunt călcate
Un tren
Care merge
Viața
Se scurge

Este

Este realitatea fotografiilor care sunt pe inima mea pentru că vreau
Această realitate singură ea singură și nicio alta
Inima mea o repetă fără oprire precum o gură de orator și o spune din nou
La fiecare bătaie
Toate celelalte imagini ale lumii sunt false
Ele nu au altă apariție decât cea a fantomelor
Lumea singulară care mă-nconjoară metalic vegetal
Subteran
Oh viață care aspiră soarele matinal
Acest univers ornat doar de artificii
Nu e acest punct ceva vrăjitorie
Precum se putea studia altădată
La Toledo
Unde fuse școala diabolică cea mai ilustră
Și eu am pe mine un univers mai precis mai sigur
Făcut după imaginea ta

Ferestrele

De la roșu la verde tot galbenul moare
Când cântă papagalii ara în pădurile natale
Membre de pihiși*
Există un poem de făcut despre pasărea care nu are decât o aripă
Noi îl trimitem prin mesaj telefonic
Traumatism gigantic
Face ochii să curgă
Iată o tânără frumoasă printre tinerele din Torino
Tânărul sărac își șterge nasul cu cravata lui albă
Tu ridici perdeaua
Și acum iată că se deschide fereastra
Păianjeni când mâinile țes lumina
Frumusețe paloare intangibile violete
Noi încercăm în van să ne odihnim
Începem la miezul nopții
Când avem timpul avem libertatea
Melci Mihalți multipli Sori și Ariciul de Mare al orizontului
O pereche veche de-ncălțări galbene în fața ferestrei
Tururi
Tururile sunt străzile
Puțuri
Puțurile sunt locurile
Puțuri
Arbori goi care adăpostesc capresele** vagaboande
Chabinii*** cântă aere de moarte
Chabinelor maronii
Și gâsca ga-ga trompetă spre nord
Unde vânătorii de ratoni
Jupuie blănurile
Strălucitor diamant
Vancouver
Unde trenul alb de zăpadă și focuri nocturne fug iarna
La Paris
De la roșu la verde tot galbenul moare
Paris Vancouver Hyères Maintenon New-York și Antilele
Fereastra se deschide precum o portocală
Fructul frumos al luminii

________________
*pihi = cuvânt inventat de Apollinaire, desemnând o pasăre imaginară
** fr. Capresse = femeie de culoare din Antilele Franceze
*** chabin = cuvânt specific Antilelor Franceze, desemnând o persoană albă cu părinți de culoare

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: