3 texte de Isaac Rosenberg

Isaac Rosenberg (25.11.1918-1.04.1918) a fost un poet evreu de origine rusească, a luptat în timpul Primului Război Mondial, a murit în timpul luptei din Arras (prefectura departamentului Pas-de-Calais, Franța).
Acesta a fost atât un talentat pictor, cât și un poet promițător, influențat fiind de – încă, pentru acea perioadă – poeții romantici; ceea ce însă ne-a determinat să-l propunem spre lecturare prin aceste 3 traduceri nu este nici talentul său literar – care, deși nativ și potențial, a fost, în cele din urmă, mult prea devreme închis în moarte pentru a putea fi cultivat de către autor -, nici recomandarea sa de către criticii literari – așa cum reiese din scurta descriere, acesta a fost un autor minor, a cărui influență nu se face în niciun fel simțită (vezi însă și aici).
Categoric, ceea ce rezidă în textele lui Isaac este modul în care acesta s-a raportat la lume și la război (lumea prin prisma războiului, războiul prin prisma lumii, a se citi naturii); un efect surprinzător, mascat de imaginile vizuale și acustice, preponderent, încapsulate în textele sale; lectură plăcută.

Traducător: Florin Buzdugan
Sursa: 1, 2, 3

***

Zori de zi în tranșee

Întunericul se împrăștie.
Este același bătrân druidic Timp ca întotdeauna,
Doar o ființă vie îmi sare în mână,
Un sardonic, bizar șobolan,
În timp ce smulg macul de pe parapet
Ca să mi-l pun după ureche.

Șobolan comic, te-ar împușca dac-ar ști de
Simpatiile tale cosmopolite.
Acum, că ai atins această mână englezească,
Îi vei face la fel unui german
În curând, fără dubiu, dacă-ți face plăcere
Să traversezi iarba ce doarme între ei.
Pare că rânjești secretos în timp ce întreci
Ochi puternici, picioare lucrate, atleți aroganți
Mai puțin norocoși ca tine, pe viață,
Constrângeri ale toanelor crimei,
Câmpurile distruse ale Franței.

Ce vezi în ochii noștri
Privind uruitul fierului și flăcării
Aruncate prin cerul tăcut?
Ce strigăt – ce inimă înspăimântată?
Maci, ale căror rădăcini sunt în venele omului,
Cad, și mereu sunt în cădere;
Dar al meu de după ureche este în siguranță –
Doar puțin alb prăfuit.

Primind vești din război

Zăpadă este un cuvânt ciudat;
Nici gheața sau chiciura
N-au întrebat bobocii sau păsările
Despre prețul iernii.

Și totuși iată gheața, și chiciura, și zăpada
De la pământ la cer,
Acest pământ al verii îl știu,
Niciun om nu știe de ce.

În inima tuturor oamenilor este.
Vreun bătrân spirit
A transformat cu un sărut malign
Viețile noastre în mucegai.

Colți roșii I-au sfâșiat chipul.
Sângele Domnului este vărsat.
El plânge din locul Său pustiu
Suflul copiilor săi, încetat.

O! antic blestem sângeriu!
Erodează, devorează,
Dă înapoi acestui univers
Înflorirea sa pură.

Întorcându-ne, auzim ciocârliile

Sumbră noaptea este:
Și, deși ne avem viețile, știm
Ce amenințare sinistră pândește acolo.

Trăgând aceste membre agitate, noi știm doar că
Acest drum bombardat cu otravă se deschide înspre tabăra noastră –
Pentru un scurt somn în siguranță.

Dar ascultați! Bucurie – bucurie – stranie bucurie.
Iată! Culmi ale nopții răsunând de ciocârlii nevăzute:
Muzica în torenți pe chipurile noastre ridicate.

Moartea ar putea sosi din întuneric
La fel de ușor precum cântecul –
Dar cântec aruncat doar,
Precum mâna orbului pe nisip
De valuri periculoase;
Ca părul negru al fetei visând cum nicio ruină nu este acolo,
Sau sărutările sale acolo unde un șarpe se ascunde.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: