Manifestul antropofagului (Mai 1928)

Oswald de Andrade a fost un poet modernist. Și un mecena al artelor. Manifestul său indică mai degrabă un soi de polemică a antropofagiei de care a dat (dă?, dacă ne raportăm la prezentul textului) dovadă, pentru el/ din punctul lui de vedere, cultura braziliană.
de Andrade a fost nu doar un poet modernist, ci unul dintre poeții fondatori ai modernismului brazilian.

Lecturi suplimentare: Bogdan Ghiu și același, cu note de subsol și o altă traducere.
Menționăm: această traducere nu a fost influențată de traducerea lui Bogdan Ghiu.

Un manipoem pe care-l oferim spre consumare prin lectură. Așa că poftă bună și lectură plăcută.

Traducător: Andreea Cornilă
Sursa

***

Doar antropofagia ne unește. Social. Economic. Filosofic.

Singura lege a lumii. Expresia mascată a tuturor individualismelor, a tuturor colectivismelor. A tuturor religiilor. A tuturor tratatelor de pace.

A fi sau a nu fi tupi, aceasta-i întrebarea[1].

Împotriva tuturor catehismelor. Și împotriva mamei Gracchilor.

Singurele lucruri care mă interesează sunt cele care nu sunt ale mele. Legea omului. Legea antropofagului.

Suntem sătui de toți soții catolici suspicioși puși în dramă. Freud a pus capăt enigmei femeii și altor spaime ale psihologiei imprimate.

Ceea ce a pus piedici adevărului a fost îmbrăcămintea, elementul impermeabil dintre lumea interioară și lumea exterioară. Reacția împotriva omului îmbrăcat. Filmele americane vor informa.

Fii ai soarelui, mamă a celor vii. Găsiți și iubiți cu ferocitate, cu toată ipocrizia nostalgiei, de către imigranți, de către sclavi și de către turiste. În țara marelui șarpe.

A fost din cauză că nu am avut niciodată gramatici, nici colecții de plante vechi. Și niciodată nu am știut ce era urban, suburban, la graniță și continental. Oameni leneși pe harta lumii Braziliei. O conștiință participantă, un ritm religios.

Împotriva tuturor importatorilor de conștiință la conservă. Palpabila existență a vieții. Și mentalitatea pre-logică pentru dl. Levi Bruhl ca s-o studieze.

Vrem revoluția băștinașilor. Mai mare decât Revoluția Franceză. Unificarea tuturor rebeliunilor eficace în direcția omului. Fără noi, Europa nu ar avea nici măcar sărăcăcioasa sa declarație a drepturilor omului. Epoca de aur proclamată de America.
Epoca de aur. Și toate girls[2].

Coborâre. Contactul cu Brazilia amerindienilor. Unde Villegaignon print terre. Montaigne. Omul natural. Rousseau. De la Revoluția Franceză la romantism la Revoluția Bolșevică la Revoluția suprarealistă și barbarul tehnicizat al lui Keyserling. Noi pășim.

Noi nu am fost niciodată catehizați. Trăim printr-o lege somnabulară. L-am făcut pe Cristos să fie născut în Bahia. Sau în Betleem do Pará. Dar nu am acceptat niciodată nașterea logicii printre noi. Împotriva părintelui Vieira. Autorul primului nostru împrumut, ca să-și primească comisionul. Regele analfabet i-a spus: pune asta pe hârtie, dar nu folosi cuvinte prea grele. Împrumutul a fost făcut. Zahărul brazilian a fost înregistrat. Vieira a lăsat banii în Portugalia și ne-a adus limbuția.

Spiritul refuză să conceapă spiritul fără trup. Antropomorfism. Nevoia unui vaccin antropofag. Pentru echilibrul împotriva religiilor meridianului. Și inchiziții străine.

Noi putem doar să participăm la lumea oraculară.

Am avut codul justițiar al răzbunării. Și codificarea științiifcă a Magiei. Antropofagie. Permanenta transformare a Tabuului în totem.

Împotriva lumii reversibile și a ideilor obiectivizate. Cadaverizat. Oprirea gândului care este dinamic. Victima individuală a sistemului. Sursa nedreptăților clasice. A nedreptăților romantice. Și uitarea cuceririlor interioare.

Drumuri. Drumuri. Drumuri. Drumuri. Drumuri. Drumuri. Drumuri.

Instinctul băștinașilor.

Viață și moarte a ipotezelor. De la ecuația eu parte a Kosmosului la axioma Kosmosul parte a mea. Subzistență. Cunoaștere. Antropofagie.

Împotriva elitelor plantelor. În comunicare cu solul.

Nu am fost niciodată catehizați. Ce am făcut de fapt a fost Carnaval. Indianul îmbrăcat ca un senator al Imperiului. Pretinzând că este Pitt. Sau apărând în operele lui Alencar, pline de bune sentimente portugheze.

Deja aveam comunism. Deja aveam limbajul suprarealist. Epoca de aur.

Catiti Catiti

Imara Notiá

Notiá Imara

Ipejú.

Magie și viață. Aveam relația și distribuția bunurilor fizice, bunurilor morale și bunurilor demnității. Și am știut cum să transpunem mister și moarte cu ajutorul unor forme gramaticale. Am întrebat un om ce este Legea. El a răspuns că este garanția exercițiului posibilității. Acel om se numea Galli Matias. L-am mâncat.

Determinismul este absent numai acolo unde este mister. Dar ce avem noi de-a face cu asta?

Împotriva poveștilor omului, care încep la Cape Finisterra. Lumea nedatată. Fără însemnări. Fără Napoleon. Fără Caesar.

Fixația progresului prin cataloage și platouri de televiziune. Doar mașinării. Și transfuzoarele de sânge.

Împotriva adevărului popoarelor misionare, definit de perspicacitatea unui antropofag, Vicontele de Cairu:  – Este minciuna des repetată.

Dar cei care au venit nu erau cruciați. Erau fugari dintr-o civilizație pe care noi o mâncăm, pentru că suntem puternici și răzbunători precum o țestoasă.

Dacă Dumnezeu este conștiința Universului Increat, Guaraci este mama celor vii. Jaci este mama plantelor.

Noi nu am avut speculație. Dar am avut puterea de a ghici. Am avut politică, care e știința distribuției. Și un sistem planetar-social.

Migrațiile. Evadarea din state anoste. Împotriva sclerozei urbane. Împotriva Conservatorilor și speculației anoste.

De la William James la Voronoff. Transfigurarea Tabuului în totem. Antropofagie.

Familiile pater și creația Moralei Berzei: Adevărata ignorare a lucrurilor + lipsa imaginației + sentiment de autoritate în fața progeniturilor curioase.

Este necesar să pleci de la un ateism profund ca să ajungi la ideea de Dumnezeu. Dar indigenul n-a avut nevoie.  El l-a avut pe Guaraci.

Obiectivul creat reacționează precum îngerii căzuți. După ce Moise rătăcește. Ce avem noi de-a face cu asta?

Înainte ca portughezii să descopere Brazilia, Brazilia descoperise fericirea.

Împotriva indianului cu torța. Fiul indian al Mariei, finul Caterinei de Médici și ginerele lui Don Antônio de Mariz.

Fericirea e dovada budincii.

În matriarhatul din Pindorama.

Împotriva Memoriei-sursă a cutumei. Experiență personală reînnoită.

Noi suntem concretiști. Ideile au loc, reacționează, ard oameni în piețe pubice. Lăsați-ne să suprimăm idei și alte paralizii. Prin drumuri. A crede în semne, a crede în instrumente și în stele.

Împotriva lui Goethe, mamei Gracchilor și Curții lui Don João al Șaselea.

Fericirea e dovada budincii.

Chinul dintre ceea ce unul ar numi Increatul și Creatura ilustrată de contradicția permanentă dintre om și Tabuul său. Iubirea cotidiană și capitalistul modus vivendi. Antropofagie. Absorbție a inamicului sacru. Pentru transformarea lui în totem. Aventura umană. Finalitatea lumească. Oricum, doar elitele pure au reușit să realizeze antropofagia carnală, care aduce cel mai înalt sens al vieții și evită toate relele identificare de Freud, rele catehiste. Ceea ce se întâmplă nu este o sublimare a instinctului sexual, este o scală termometrică a instinctului antropofag. Din carnal devine selectiv și creează prietenie. Afectuoasă,  iubirea. Speculativă, știința. Deviază și se transferă pe sine.  Ajungem la defăimare. Ușoară antropofagie aglomerată în păcatele catehismului – invidie, camătă, calomnie, asasinare. Ciuma așa-ziselor popoare cultivate și creștinate, împotriva ei acționăm. Antropofagi.

Împotriva lui Anchieta[3] cântând cele unsprezece mii de fecioare ale cerului, în ținutul Iracema – patriarhul João Ramalho întmeietor al São Paulo.

Independența noastră nu a fost încă proclamată. Frază tipică a lui Don João al Șaselea: – Fiul meu, pune coroana asta pe capul tău înainte s-o facă vreun aventurier! Am exclus dinastia. Este necesar să expulzăm spiritul de Bragança, legea și tutunul Mariei da Fonte.

Împotriva realității sociale, îmbrăcată și opresivă, înregustrată de realitatea freudiană fără complexe, fără nebunie, fără prostituții și fără închisorile matriarhiei din Pindorama.

Oswald de Andrade

În Piratininga
Anul 374 al înghițirii episcopului Sardinha.

_____________________

[1] Tupi or not tupi that is the question: se găsește în engleză și în textul original (în portugheză) pentru a se păstra referința la Shakespeare – „to be or not to be, that is the question”. Această referință are o dublă semnificație: o laudă adusă tribului Tupi și consumarea canibală a lui Shakespeare prin acest joc referențial și (semi)intertextual. (n. tr.)

[2]  În engleză, în textul original. (n. tr.)

[3] José de Anchieta, sfânt catolic, apostol al Braziliei. (n . tr.)

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: