două poeme de Geoffrey Nutter

Geoffrey Nutter este un poet din NY, născut în Sacramento, cu 4 volume de poezie publicate. A primit mai multe premii literare, printre care Verse Press PrizeColorado Prize ș.a. Antologat în numeroase antologii de poezie, acesta scrie un set de texte care sunt atât ironice, cât și greu de redat într-o altă limbă; limbajul folosit de acesta este unul simplu, suplu, dar a cărui înțeles poate scăpa dacă frecvența codificării nu este bine prinsă și deslușită.
Lectură plăcută.

Traducători: Florin Buzdugan, Andreea Cornilă
Surse: 1, 2

***

Vondervotteimittiss

Bram Stoker a mâncat crab demult, târziu în noapte,
și așa a visat. Ce? Planta căreia nu-i trebuie
lumina soarelui, nu-i trebuie tulpină, ale cărei petale sunt albe,
petalele-i deschizându-se în albastră transparență.
El, gol, s-a-nvelit în orhidee alb-lăptoase,
și s-a rostogolit în patul oriental șubred,
din auzitele cicălelilor soției sale,
mustrările soțului de către soția-i și piesele de sertar.
Aici, Dl. Pym, este tornada de foc,
cea pe care ai iubit-o, mașinațiile cu colți
ce macină echilibrul perpetuei mișcări.
Ai întors manivela, manivela
florilor cu colți, manivela-principală, opium,
amfibii misterii ce se încheie cu hoți
coborând de pe cruce? Ce ai alterat
în timpul nopții rămâne la fel în timpul zilei,
și de la o zi la alta schimbările lasă
un fel de fantomă ca gazul de gutapercă.
Uite, am părăsit orașul olandez Vondervotteimittiss,
ale cărui structuri gotice antedatează mătrăguna.

Mă întorc la ruinatul oraș al tinereții mele
unde aș putea călări un centiped uman de-a lungul cărării verzi.
S-ar putea să văd furnalele radiante, iahturile
ce apelează la simțul tău al indignării,
abandonarea potecii verzi simțului tău al pierderii.
Ai spus un cuvânt care taie ca o jucărie radicală,
ceva important, cum cineva care a trecut
cu ochelari galbeni a făcut un semn de salut. Cred că
știu ce spun. Noi toți vom
veni împreună deși nu, se pare, în modul
în care cândva speram. Să, eu, un om
jumătate din metal, un om de metal, o jumătate de om,
un piroman și un șarlatan, un înghițitor de foc
și o salamandră, strivesc fructele de pădure
de buzele mele ce stau dormind acolo printre
minunile rotitoare? Noi ne opream
cutiile pământului-mamă unul altuia
în timp ce Marele Determinant, ceasurile sale în cuști,
Marele Limitant, Omul Ruinei Sigure,
a luat mărețe decizii pentru noi, sau unele
care atunci păreau așa. Iar tu
erai o căutare de cuvinte, într-un joc de roluri
în care tu jucai rolul cuvintelor.

Axiome

Există întrebările epocii prezente.
Da, desigur – dar ce sunt ele?
Noi studiam cărțile negre
În care trecutul își postula urile,
și capitolele se ridică, nu secvențial,
dar exponențial. Am mers spre
carusel și pe lângă el, ca gânditorii –
mai degrabă, am mers spre gânditori
fantazând că suntem ca ei, gândind
că putem împrumuta fără vreo atribuție.
A fost una dintre multele distracții, un tabiet
pentru piroman, șarlatan, cel care pornește focul.
Care era întrebarea, heliotropul ținut
în mănușa Trezorierului,
un coș de cuie îndoite, și cuie circulare
lângă floarea-soarelui? Când voința pură
era forța-mamă, și când dibăcia
era o leoaică, fiecare axiomă s-a ridicat,
o ciudată ceapă albastră smulsă din sânul
terrei, pusă într-o cutie pentru obișnuita sa
strălucire.  Astfel foc imaginar.
Astfel leoaica. Astfel foc. Dar din nou
să lași un lucru nespus, neîntrebat, nerăspuns,
nerostit, să-l lași pe Protagoras cel blond
netulburat; asta e să dezgropi bijuteria
a ceea ce ar putea fi; să dezgropi însuși Pământul.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: