3 poezii de Tomas Tranströmer

Tomas Tranströmer (1931-2015) a fost un poet, psiholog și traducător suedez. Așa cum portretiștii săi afirmă, acesta a prins în poemele sale iernile suedez, ritmul anotimpurilor și atmosfera palpabilă a naturii (am putea spune, a mediului din jur). În poeme sale, acesta îmbină sentimentul metafizic al mirării și aparentul banal al cotidianului.
Poezia lui Tranströmer, scrisă în stil modernist, expresionist și suprarealist, conține imagini puternice care gravitează în jurul fragmentării și al izolă. „Tranströmer a perfecționat un tip anume de lirică epifanică, de regulă în catrene, în care natura este subiectul activ, energizant, iar sinele (dacă sinele este prezent) este obiectul” (Katie Peterson, în Boston Review).

Ana Maria despre sine: „Termin anul asta un master pe literatură la UVT, cu o lucrare pe postmodernism, generația 2000, am publicat în antologia La negru, în Orizont, Prăvălia culturală”. Lectură plăcută.

***

Sursa: 1, 2, 3

După o moarte

A fost o izbitură cândva
care a lăsat în urmă o coadă lungă, strălucitoare, de cometă.
Ne ține înăuntru. Umple imaginile TV de puncte.
Se așază sub formă de picături înghețate pe cablurile de telefon.

Unii pot încă merge încet pe schiuri, sub soarele de iarnă
netezind acolo unde mai atârnă câteva frunze.
Ele aduc a pagini rupte din cărțile vechi de telefon.
Nume înghițite de frig.

E încă minunat să auzi bătăile inimii
dar de multe ori umbra e parcă mai reală decât corpul.
Samuraiul pare insignifiant
pe lângă armura lui din solzi de dragon negru.

Oklahoma

I

Trenul a rămas blocat undeva departe, spre sud. Zapadă în New York,
dar aici am putea merge în mânecă scurtă toată noaptea.
Totuși nu era nimeni afară. Doar mașinile
goneau în flash-uri de lumină ca farfuriile zburătoare.

II

„Noi, câmpurile de luptă suntem mândre
de numeroșii noștri morți…”
spunea o voce în timp ce mă trezeam.
Omul din spatele tejghelei a spus:
„Nu încerc să vând nimic,
Nu încerc să vând nimic,
Vreau doar să îți arăt ceva.”
Și a arătat topoarele indiene.
Băiatul a spus:
„Știu că am o prejudecată,
Nu vreau s-o am, domnule.
Ce crezi despre noi?”

III

Motelul ăsta e o cochilie străină. Cu o mașină închiriată
(ca un servitor mare alb în fața ușii).
Aproape golit de memorie și fără ocupație,
Îmi dau drumul în punctul meu de mijloc.

Traseu

2 a.m. lumina lunii. Trenul s-a oprit
pe un câmp. Departe, scântei de lumină dintr-un oraș
pâlpâie rece la orizont.

Ca atunci când un om alunecă adânc în visele lui
nu-și va aminti niciodată că a fost acolo
când își va reveni în simțiri.

Sau când un cade într-o boală grea
și toate zilele lui devin niște scântei pâlpâitoare, un roi,
anemic și rece la orizont

Trenul e neclintit.
ora 2: lumina puternică a lunii, câteva stele

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: