William Faulkner – Lumină în august (fragment)

N.B. : Prezentul fragment din traducere a apărut cu acordul editurii Art. Cartea Lumină în august/Light in August a apărut în mai 2017 în traducerea Iuliei Gorzo.

Despre Iulia Gorzo: „traduc filme din 2004, le și subtitrez din 2009, iar cărți traduc din 2005. Nu știu exact câte s-au făcut (nici măcar cărțile, iar filmele, cu atât mai puțin). Nu stau să le număr, că amețesc. Cea mai dificilă carte tradusă: „Blood Meridian” de Cormac McCarthy. Cea mai plăcută: „Cenușa Angelei”, de Frank McCourt. Ce nu-mi place să traduc: jocuri de cuvinte, emisiuni de modă și culinare.”

Sursa

***

Stând în mijlocul drumului, cu mâna dreaptă întinsă în lumina orbitoare a mașinii care se apropia, nici nu se așteptase, de fapt, să oprească. Dar mașina a oprit într‑o precipitare scrâșnită, necontrolată, aproape comică. Era o mașină mică, veche și hârbuită. Când s‑a apropiat de ea, în lumina reflectată de faruri păreau să plutească două chipuri tinere, ca două baloane în culori pale, înfricoșate,cel mai apropiat, cel al fetei, schimonosit de o groază flască, bulbucată. Dar asta i‑a scăpat lui Christmas pe moment.

— Mă luați și pe mine până unde mergeți voi? a zis el.

Ei tăceau, privindu‑l cu acea groază calmă, curioasă, pe care el n‑o observase. Așa că a deschis ușa, să se urce în spate.

În acel moment, fata a început să scoată un scâncet gâtuit, care avea să crească în intensitate pe măsură ce teama căpăta curaj, dacă se poate spune așa. Mașina o luase

deja din loc; părea să înainteze în salturi, iar băiatul,fără să‑și ia mâinile de pe volan sau să întoarcă spre fată capul, a șuierat:

— Taci! Sst! Asta‑i șansa noastră! Da’ mai taci odată!

Christmas n‑a auzit nici asta. Stătea rezemat de banchetă, fără să fie conștient de spaima disperată din fața lui. Și‑a zis doar, cu interes trecător, că mașinuța mergea cu o viteză cam periculoasă pentru un drum de țară îngust.

— Unde duce drumul ăsta? a întrebat el.

Băiatul i‑a spus, numind același oraș pe care i‑l numise băiețașul negru în acea după‑amiază din urmă cu trei ani, când dăduse prima oară cu ochii de Jefferson. În vocea băiatului era o notă seacă, ușoară.

— Acolo vrei să te duci, șefu’?

— Bine, a zis Christmas. Da. Da. E bine așa. Îmi convine.Voi mergeți încolo?

— Da’ cum, a răspuns băiatul, pe același ton ușor, plat. Cum zici dumneata.

Fata de lângă el a reînceput să scoată aceleași gemete sugrumate, nedeslușite, ca de animal mic; iar băiatul a șuierat iar la ea, privind mereu în față, țeapăn, în timp ce mașinuța se grăbea înainte, hurducându‑se:

— Taci! Sssssssst. Taci! Taci!

Dar Christmas n‑a observat nici de data asta. Nu vedea decât cele două capete tinere, care priveau fix în față la panglica șerpuitoare a drumului care zbura în lumina palidă. Dar îi observa și pe ei, și drumul care se depăna fără curiozitate; era atât de neatent încât nici nu observase că, după toate aparențele, băiatul îi vorbea de ceva vreme; nu‑și dădea seama cât merseseră sau unde erau. Băiatul pronunța acum încet, repetitiv, ca și cum și‑ar fi ales fiecare cuvânt simplu și cu grijă și l‑ar fi rostit încet și clar pentru urechea unui străin:

— Ascultă, șefu’. Când fac virajul. E o scurtătură. O mică scurtătură spre un drum mai bun. Eu o iau pe scurtătură. Când ajung la scurtătură. Spre drumul mai bun. Ca să ajungem mai repede. Înțelegi?

— Bine, a spus Christmas. Mașina gonea zdruncinându‑se, clătinându‑se la viraje, urcând dealuri și zburând la coborâre ca și cum le‑ar fi fugit pământul de sub ei. Cutii poștale fixate pe stâlpi apăreau brusc în lumina farurilor, la marginea drumului, apoi rămâneau în urmă.

Din când în când, treceau pe lângă case neluminate. Băiatul vorbea iar:

— Uite, acuma vine scurtătura aia de‑ți ziceam. Aici e. Eu mă bag pe‑acolo. Dar asta nu înseamnă că ies de pe drum. O tai numai un pic către un drum mai bun. Vezi?

— Bine, a zis Christmas. Apoi, fără motiv, a adăugat:Probabil că locuiești în zonă.

De data asta, fata era cea care vorbea. S‑a întors în scaun, răsucindu‑se, cu fețișoara palidă de încordare și groază, de o disperare oarbă, de șobolan:

— Așa‑i! a strigat ea. Amândoi! Uite chiar acolo! Și când tăticu’ și cu frații mei…

A amuțit în mijlocul frazei; Christmas a văzut că băiatul o prinsese cu mâna de partea de jos a feței, iar ea trăgea cu mâinile de încheietura lui, în timp ce vocea i se auzea, sugrumată și bolborositoare, de sub mâna lui. Christmas s‑a aplecat în față.

— Aici, a zis el. Mă dau jos aici. Poți să mă lași aici.

— Na, că ai comis‑o! a strigat și băiatul cu voce slabă,stăpânit și el de o furie disperată. Dacă ți‑ai fi ținut gura…

— Oprește mașina, a zis Christmas. Nu vă fac nimic la nici unul. Vreau doar să mă dau jos. Mașina s‑a oprit cu aceeași precipitare necontrolată. Dar motorul mergea încă, iar mașina a mai făcut un salt înainte până să apuce el să coboare; a trebuit să facă și el un salt și să alerge câțiva pași ca să‑și recapete echilibrul. Moment în care ceva tare și masiv l‑a lovit în șold. Mașina s‑a repezit înainte, dispărând din vedere cu viteză maximă. Dinspre ea a plutit până la el țipătul tânguios al fetei. Apoi dusă a fost; întunericul, praful devenit impalpabil s‑au așternut iar, ca și liniștea de sub stelele verii. Impactul cu obiectul care‑l lovise fusese apreciabil; apoi a descoperit că obiectul era legat de mâna lui dreaptă. Ridicând mâna, și‑adat seama că ținea bătrânul revolver masiv. Nu știa că‑l are la el; nu ținea minte să‑l fi luat și nici de ce. Dar iată

că‑l avea. „Și am făcut semn mașinii cu mâna dreaptă“,și‑a zis. „Normal că fata… că ei…“ A ridicat mâna dreaptă,care ținea revolverul, gata să‑l arunce. Apoi s‑a oprit, a scăpărat un chibrit și a examinat arma la flacăra firavă,care se făcea tot mai mică. Chibritul s‑a mistuit și s‑a

stins. și totuși i s‑a părut că deslușește obiectul străvechi,încărcat cu cele două cartușe: cel în care cocoșul lovise deja, dar care nu explodase, și celălalt, încă ne lovit de cocoș, deși acesta fusese planul.

— Unul pentru ea, unul pentru mine, a zis el. Brațul și‑a luat avânt și l‑a aruncat. A auzit revolverul căzând în tufișuri. Apoi din nou liniște. Unul pentru ea, unul pentru mine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: