3 poeme de Alex Dimitrov

Alex Dimitrov (n. 1984, Sofia) a emigrat în copilărie din Bulgaria în Statele Unite, petrecându-și copilăria la Detroit. A studiat la Universitatea din Michigan, unde a urmat cursuri cu poeta Anne Carson, apoi a absolvit în 2009 masteratul la Sarah Lawrence College. În același an, a fondat un salon de poezie gay, Wilde Boys, la New York, unde a avut invitaţi precum John Ashbery, Louise Glück, Gabrielle Calvocoressi, Dorothea Lasky sau Timothy Liu. Dimitrov a publicat în câteva dintre cele mai prestigioase reviste din SUA și a primit în 2011 Premiul Stanley Kunitz acordat de revista „American Poetry Review”. A debutat cu un volum în format electronic, American Boys (2012), urmat de Begging for It (2013). În 2014 a lansat proiectul multimedia Night Call.

Cel mai recent volum de poezie este Together and by Ourselves (Copper Canyon Press, 2017), din care vom traduce în curând. Lectură plăcută.

Sursa
Traducător: Florin Buzdugan

***

Draperii albastre

În acea zi eram într-o cameră cu draperii albastre.
De câte ori voiam să vorbesc
O mână ridica acea țesătură pală, translucidă
și-l vedeam pe el stand în balconul rotund
care ținea ceva vechi și fără formă.
Era o dimineață târzie.
Deja întârziam la tot.
Așa că am stat la un capăt al camerei
și l-am privit. Și între noi
erau un pat și o masă și obiecte
într-un hotel – știi tu,
obiecte care sunt anonime
și care aparțin nimănui.
Ca o mare sau o viață.
Și tot ce îmi amintesc e cât de costisitor era.
Nu camera, ci sentimentul.

Voi fi iubitor

Cineva pe internet îmi spune
„Dacă vreodată ne vom întâlni, te voi denatura drăgăstos”.
Cineva pe care nu-l cunosc, dar vreau să.
Nu-mi cunosc propriul tată.
Nu așa cum a vrut el să fie cunoscut,
Nici măcar așa cum l-am vrut eu.
De câte ori fac sex părăsesc orașul
în care am fost născut din nou și definitive.
De câte ori pășesc într-un dormitor
pretind că sunt cineva despre care nu sunt
interesat să vorbesc în poeme.
Primul bărbat care m-a sărutat
și-a vârât și pumnul întreg în gura mea.
Ultimul bărbat în mine
nici măcar nu mă săruta.
Eu mereu sunt în mine.
Eu mereu sunt înăuntru.
Eu însumi mă voi denatura drăgăstos.
Eu însumi mă voi denatura drăgăstos pentru tine.
Eu însumi mă voi denatura, cititorule.
Pentru tine.
Voi fi iubitor.

Ca o scrisoare, nu mă mai întorc

Nu sunt semne afară pe geam,
Nimic de descifrat în toamnă.

Vânt cu așa o viteză,
îmi amintește că am zis mult prea multe lucruri.

Majoritatea animalelor, majoritatea animalelor preferă liniștea.
Distanțele de la care ne cunoaștem fiecare

ne spun puține despre cum cunosc morții pământul.
Crezi că reținerea este un sentiment cu care poți ținti

Când e fără sânge în centru?
Crezi că ai timp?

Nu cred că mai știu ce-i mai important,
trecutul sau viitorul nostru american. Iar azi este un fir

pe care l-am ținut în gură de mult prea mult timp.
Culoarea i s-a dizolvat pe limba mea.

Nu-și mai amintește de țesătura din care a venit,
nu mai vrea să-și amintească deloc.

Advertisements

About traducerile de sâmbătă

traduceri, despre traduceri, pentru traduceri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: