Mihók Tamás (1991) este poet bilingv și traducător literar. Absolvent al filologiei orădene, în prezent doctorand la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. A publicat volumele Șantier în rai (2013), winrar de tot (2015), cuticular (2017), cuticulum vitae (în limba maghiară, 2017) și a tradus 5 cărți, dintre care 3 în limba maghiară respectiv 2 din literatura aceleiași țări. Textele prezente sunt din viitoarea carte, malsezon.
Mihók Tamás (born 1991) is a bilingual poet and literary translator. Graduate of the Oradean philology school, he is currently a PhD student at the “Petru Maior” University in Târgu Mureș. He has published Șantier în rai (Building Site in Heaven, 2013), winrar de tot (2015), cuticular (cuticle, 2017), and cuticulum vitae (2017); he has also translated 5 books, of which 3 in Hungarian 2 in Romanian from Hungarian.
The following texts are from his upcoming book, malsezon (malseason).
Traducător: Florin Buzdugan
Sursa: La finalul art. sunt puse originalele
***
the new season is going to be about closeness
and overlapping,
about the pogo concussions from the water tower
renovated as a disco hall
and
the burnt areas shimmering on the small screen.
outdated fonts dwelling in my
brain,
truth be told –
at fault is he who injected
the tinnitus,
at fault is he who has slued
the vertigo.
delving removes the upraising,
legitimately.
with your dying breath
to change the subject,
that’s what friendship means.
I have compared my medical diagnosis
with your voice in the morning,
and now I say let’s each go
about our business.
outdated fonts
still dwelling through my brain,
among us truth be told.
weakness, affection –
the neo-Latin languages accept
the overlapping.
the e-cigarette’s LED about testosterone
it remains to be seen.
look back in spleen
it’s such a winter that I’ve grown tired. I am, as someone said,
a cut off ankle from kill bill.
my body will chug out of the athenaeum,
my body will survive me –
which episode? what season?
I have heard the roisterers asking one another on the balcony,
I would like: to act nicely
while the chunk of meat deserts during full-blown carnage
and, as of some emptied cans,
to get rid of this finicalness.
(soon enough your usefulness will incarcerate
you like a bracket – you go on mulling)
I’m gazing at the filth on the window,
last winter the porridge from my grandpop’s requiem froze
and I coated it with lacquer, and today
it’s a ski trail for the cockroaches.
which episode? what season? I’ve grown tired.
laterally, the parka’s hood plays some spiralling tinnitus pranks on me.
for all the cars that made a turn just inches behind me
and for uma thurman’s tracksuit,
for the romantics who believe that the lover’s patella is the grasshoppers’ hideout
and for those whose last gram of consciousness is deposited between the mother’s palms,
for the octogenarian hag that ran on traian moșoiu with a coffin lid above his head
roaring with laughter
and for the miry metropolises where consumerism and death rate go hand in hand,
for the drinking buddies who, while with their eyes on the VAR, are not ashamed to self-pity
and for those who cross paths while still dreaming:
the shadows of the great leaders are extracted from the amniotic liquid with the syringe.
a single frame per episode, cold season, enough for the truth. it’s such a winter that I’ve grown tired.
Survival Kit
The steward gave me coffee to go and where could I inch at 11 km altitude.
Then for minutes on I looked for your beige sandals in the lees on the bottom of the glass.
I’m now convinced: at 900 km/h you are forbidden to rethink what once was.
At 900 km/h it is not possible to talk in the past.
Under the radio jam, the picture dissolves, it dissipates.
I have emptied the disposable cup, my mouth is as large as a chimney.
During landing I will articulate for you round and correct vowels.
Round.
Just like the concentric circles which you generate under the sea, flailing your knees.
Correct.
Like a tent full of bugs.
___________________________
Textele în original:
noul sezon va fi despre apropiere
și suprapunere,despre contuziile pogo din turnul de apă
preschimbat în discotecă
și
zonele arse pâlpâind pe micul ecran.fonturi ieșite din uz ce-mi trebăluiți
prin creier,
între noi fie vorba –e de vină cine-a injectat
acufenele,
e de vină cine-a răsucit
vertijul.aprofundarea înlătură înălțarea,
legitim.cu ultima suflare
să schimbi subiectul,
asta înseamnă prietenia.am comparat diagnosticul meu medical
cu vocea ta matinală,acum, zic, să ne vedem
de treabă.fonturi ieșite din uz
ce-mi trebăluiți prin creier,
între noi fie vorba.slăbiciune, afecțiune –
limbile neolatine acceptă
suprapunerea.ledul țigării electronice despre testosteron,
rămâne de văzut.look back in spleen
e iarnă de-am obosit. sunt, cum a spus cineva,
o gleznă tăiată din kill bill.corpul meu se va târî afară din ateneu,
corpul meu îmi va supraviețui –ce episod? ce sezon?
am auzit chefliii întrebându-se pe balcon,aș vrea: să mă port frumos,
în timp ce halca de carne îmi dezertează în plin măcelși, ca de niște conserve golite,
să mă descotorosesc de fandoseala asta.(în curând utilitatea te va închide
ca o paranteză – tu continuă să fermentezi)fixez cu privirea mizeria de pe geam,
astă iarnă a-nghețat coliva de la parastasul lui bunuși-am dat-o cu lac, iar astăzi
e pârtie de schi pentru gândacii de bucătărie.ce episod? ce sezon? am obosit.
pe lateral, gluga de fâș îmi joacă acufene spiralate.pentru toate mașinile ce-au virat la câțiva centimetri în spatele meu
și pentru treningul umei thurman,pentru romanticii care cred că rotula iubitei e ascunziș al greierilor
și pentru cei al căror ultim dram de conștiință e depozitat între palmele mamei,pentru moșul octogenar ce alerga pe traian moșoiu cu un capac de sicriu deasupra capului, spărgându-se de râs
și pentru metropolele mlăștinoase în care consumerismul și rata mortalității fac casă bună,pentru tovarășii de băutură, cărora, deși cu ochi de V.A.R., nu li-i jenă să-și plângă de milă
și pentru cei care-și taie calea visând în continuare:umbrele marilor conducători sunt extrase din lichidul amniotic cu seringa.
un singur cadru per episod, sezon rece, de-ajuns pentru adevăr. e iarnă de-am obosit.Survival kit
Însoțitorul mi-a dat cafea to go și încotro m-aș putea clinti la 11 km altitudine.
Apoi minute-n șir ți-am căutat sandalele bej în zațul de pe fundul paharului.
M-am convins: la 900 km/h nu ai voie să regândești ce-a fost.
La 900 km/h nu e cu putință să vorbești la trecut.
Sub bruiajul semnalelor parazite, imaginea se dizolvă, se risipește.
Am golit paharul de unică folosință, gura mi-e cât un coș cu funingine.
La aterizare îți voi articula vocale rotunde și corecte.
Rotunde.
Asemeni cercurilor concentrice pe care le generezi sub mare, zvâcnind din genunchi.
Corecte.
Ca un cort plin de gângănii.
traducerile de sâmbătă 