Jack Kerouac – lipsit de sens a mai spune cine este.
Lectură plăcută.
(Așa cum traducătorul a indicat de la început, textele sunt, cel mai probabil, din Collected haikus, însă linkul nu indică nicio sursă autorizată; de aceea, dacă cineva identifică o origine autorizată, îl rugăm să binevoiască a ne informa. Sursa propriu-zisă este un document Word – traducătorul își asumă responsabilitatea în ceea ce privește acuratețea atât a textelor în engleză, pe care le punem sub formă de hyperlink, cât și forma în care se prezintă traducerea de față.)
Traducător: Iulian Leonard
Sursa, alături de.
în dulapul meu de medicamente
musca iernii
a murit de bătrânețe
jaluzelele mele japoneze
sunt trase
citesc despre Etiopia
jaluzelele mele cristice
sunt trase
citesc despre Virgina
ascultând păsările cum cântă
pe voci diferite îmi pierd
perspectiva despre istorie
am mers în pădure
să meditez
a fost prea frig
sunt așa de furios
c-aș mușca
din vârful munților
urăsc extazul
acelui trandafir
acelui păros trandafir
păpușile galbene se înclină –
săraca femeie
e moartă
lună plină –
pin –
casă veche
lună plină în copaci
– peste drum
închisoarea
pentru un moment
luna
a purtat ochelari de scafandru
bând vin
– regina greciei
pe un timbru poștal
știi de ce mă cheamă Jack?
de ce?
uite de ce
biroul plin
de scrisori –
mintea mea e liniștită
viscol în suburbii
– poștașul
și poetul plimbându-se
după cutremur,
un copil plângând
în acea tăcere
o mașină vine dar
pisica știe
că nu e un șarpe
o pasăre ciugulind coceni
pe o coastă ierboasă de deal
proaspăt cosită
un mare gras fulg
de zăpadă
căzând singur singurel
un taur negru
și o pasăre albă
stând împreună pe țărm
un balon prins
în copac – apus
în grădina zoo din Parcul Central
ah păsările
la apus,
mama și tatăl meu
vocea criticilor
în holul teatrului –
o molie pe covor
„vântul e de-acord cu mine
nu soarele” –
sfoara de haine
luna
e o
lămâie oarbă
acele păsări stând
afară pe gard –
toate vor muri
cai de catifea
la licitația din vale –
femeie cântă
ei iată-mă
e 2 p.m. –
ce zi e?
copacul arată
ca un câine
lătrând la Paradis
rozalii
pe cartea sfântă
– genunchii îmi sunt reci
în gheața dimineții
pisicile
pășesc cu grijă
nicio telegramă azi
– doar mai multe frunze
căzute
castelul gandharvelor*
e plin de cupluri tinere
îmbătrânind
flori galbene de dimineță
– gândindu-se la
bețivii mexicului
scena națională
– soarele amiezii târzii
în acei copaci
amurg – băiat
lovind păpădiile
cu un băț
ț-ai adus omagiul
lunii,
iar ea s-a scufundat
apă într-o gaură
– iată
cerurile ude
aș vrea să fiu un cocoș
să-mi las sperma
pe trotuar strălucind!
lună de august – oh
am un buboi
pe o coapsă
beat ca un huhurez
trimit scrisori
prin furtună
toată ziulica purtând
o pălărie care nu era
pe capul meu
fete frumoase și tinere alergând
sus pe treptele bibliotecii
în fustele lor scurte
traversând stadionul de fotbal,
venind de la muncă,
singuraticul om de afaceri
inutil! inutil!
– ploaia grea
ajunge în mare
după duș,
printre trandafirii umeziți
pasărea aruncându-se în apă
micul vierme
se coboară de pe acoperiș
pe un fir confecționat de el
pocnește din deget
oprește lumea!
– plouă și mai tare
căderea nopții – prea întuneric
să citesc pagina,
prea frig
urmărindu-se,
pisicile mele se opresc
când tună
seară de primăvară –
cele două
surori de optsprezece ani
poștașul a întârziat
– geamul closetului
sclipește
stadion de baseball gol
– un prihor
țopăie de-a lungul băncii
noapte de primăvară –
o frunză căzând
de pe hornul meu
o mierlă – nu!
o mierlă albastră –creanga părului
încă se clatină
canapeaua mea deranjată
– vocea femeii
din camera de alături
tălpile pantofilor mei
sunt curate
de la colindatul prin ploaie
albină, de ce te
holbezi la mine?
nu sunt o floare!
hambarul, înnotând
în o mare
de frunze suflate de vânt
licurici dormind
pe această floare,
lumina ta-i aprinsă!
* gadharva e numele unor ființe distincte din hinduism și budism; de asemenea, este și termenul folosit pentru muzicienii pricepuți din muzica indiană clasică
traducerile de sâmbătă 